25 de definiții pentru ciubotă
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIUBOTĂ, ciubote, s. f. 1. (Reg.) Cizmă; gheată. ◊ Expr. Prost ca o ciubotă = foarte prost. ♦ Fig. Om prost. 2. Taxă pentru uzura ciubotelor, percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze acasă la aceștia. [Var.: ciobotă, cioboată s. f.] – Din ucr. čoboty.
ciubotă sf [At: DA / V: (reg) cioboată, ciob~, ~boată / Pl: ~te / E: ucr чоботь] (Reg) 1 Cizmă. 2 Gheată. 3 (Îe) A fi prost ca o ~ A fi foarte prost. 4 (Fig) Om prost. 5 (Înv) Taxă percepută de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUBOTĂ, ciubote, s. f. 1. (Reg.) Cizmă; gheată. ◊ Expr. Prost ca o ciubotă = foarte prost. ♦ Fig. Om prost. 2. Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia. [Var.: ciobotă, cioboată s. f.] – Din ucr. čoboty.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIUBOTĂ, ciubote, s. f. (Mold.) Cizmă. Cu ciubote mari și ude Stau la masă vînătorii. TOPÎRCEANU, M. 28. Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă numai cu beșica cea de porc, nu cumva să-mi ia tata ciubotele și să rămîn de rușine înaintea tovarășilor. CREANGĂ, A. 41. – Variantă: ciobotă (VLAHUȚĂ, O. A. II1 81), cioboată (ODOBESCU, S. A. 84) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUBOTĂ ~e f. 1) pop. Obiect de încălțăminte cu carâmbul înalt până la genunchi; cizmă. ◊ Fiecare știe unde-l strânge ~a fiecare își cunoaște nevoile sau defectele proprii. 2) (în Moldova medievală) Taxă percepută de slujitorii domnești de la împricinați pentru uzura încălțămintei, în legătură cu deplasarea lor până la aceștia acasă. /<ucr. țoboty
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cĭubótă, V. cĭobotă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOBOATĂ s. f. v. ciubotă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOBOATĂ s. f. v. ciubotă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CIOBOATĂ s. f. v. ciubotă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOBOTĂ s. f. v. ciubotă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOBOTĂ s. f. v. ciubotă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CIOBOTĂ s. f. v. ciubotă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioboată sf vz ciubotă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciobotă sf vz ciubotă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciuboată sf vz ciubotă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciobotă f. Mold. cismă: ciobote de piele groasă. [Rus. ČOBOTŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciuboată f. V. cioboată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭobótă f., pl. e (rut. čóbit, gen. čóbota; rus. čëboty, cĭobote de marochin, d. tăt. čabata, care vine d. pers. [de unde și turc.] čabatan, cĭobote marĭ; it. ciabatta, încălțăminte uzată, pv. sabata, fr. savate, picard chavate, sp. zapata). Mold. Cizmă, încălțămînt care acopere picĭoru pînă la genunchĭ. Fig. Iron. Om ignorant, tureatcă. (Pînă pe la 1848, maĭ toțĭ bărbațiĭ purtaŭ cĭobote. Azĭ poartă maĭ mult țăraniĭ, jidaniĭ bătrînĭ, soldațiĭ călărĭ și maĭ rar ceĭ pe jos. În Ungaria și părțile vecine eĭ, poartă și țărancele. Orășeniĭ poartă ghete, pe care le vîră în galoșĭ cînd e noroĭ și în șoșonĭ cînd e zăpadă saŭ numaĭ ger). În Mold. nord. cibotă și cĭubótă. În Munt. cĭoboată, cizmă saŭ gheată grosolană.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciubotă (reg.) s. f., g.-d. art. ciubotei; pl. ciubote
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciubotă (reg.) s. f., g.-d. art. ciubotei; pl. ciubote
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciubotă s. f., pl. ciubote
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciubotă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ciobotă, -te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIUBOTĂ s. v. cizmă, gheată.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciubotă s. v. CIZMĂ. GHEATĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciubotă (ciubote), s. f. – 1. Gheată, cizmă. – 2. (Înv.) Butuc în care se prindeau picioarele deținuților. – 3. (Pl., înv.) Indemnizație de transport care se plătea de obicei portăreilor care aduceau înștiințări. – Var. ci(o)botă (și der.). Tc. çabata (de unde și it. ciabatta, fr. savate, sp. zapato) intrat prin filieră pol. czobot, rus. cobot (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 51; DAR). Dicționarele nu înregistrează sensul 2, pe care DAR îl confundă cu 3, în ciuda ex. pe care îl dă în continuare. Der. ciubotar, s. m. (cizmar); ciubotăraș, s. m. (insectă, Telephorus fuscus); ciubotăreasă, s. f. (nevastă de cizmar); ciubotăresc, adj. (cizmăresc); ciubotărie, s. f. (cizmărie); ciuboțică, s. f. (primulă, Primula officinalis), în general numită ciuboțica-cucului; ciuboti, vb. (înv., a amenda).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciubotă, ciubote, s.f. – Cizmă. ♦ (bot.) Ciubote, nume dat de localnici lalelei pestrițe, plantă erbacee din familia liliaceelor (Fritillaria meleagris). Cupa florii, în formă de clopot, are petalele pătate aproape regulat cu dreptunghiuri alburii pe fond violaceu, ca o tablă de șah. Floarea este lipsită de parfum. Plantă ocrotită de lege. Semnalată în pădurea Bavna de la Fersig, între Șomcuta Mare și Mireșu Mare (Monumente, 1976: 65). – Din ucr. čoboty (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cioboată, cioboate, s.n. – (reg.) Tulpini de floarea-soarelui („bote de ruje”) folosite la realizarea gardului: „Se băteau pari la 2 m, pe care se fixau 3 rude orizontale, între care se împleteau cioboatele, care se retezau la vârf” (AER, 2010: 140; Ardusat). Acest tip de gard e specific zonei Sătmar, Carei. – Et. nec.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ciubotă, ciubote s. f. 1. mitocan. 2. (peior.) ofițer sau subofițer din armată sau poliție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciubotă, ciubotesubstantiv feminin
-
- Cu ciubote mari și ude Stau la masă vînătorii. TOPÎRCEANU, M. 28. DLRLC
- Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă numai cu beșica cea de porc, nu cumva să-mi ia tata ciubotele și să rămîn de rușine înaintea tovarășilor. CREANGĂ, A. 41. DLRLC
- 1.1. Om prost. DEX '09 DEX '98
- Prost ca o ciubotă = foarte prost. DEX '09 DEX '98
- Fiecare știe unde-l strânge ciubota = fiecare își cunoaște nevoile sau defectele proprii. NODEX
-
- 2. Taxă pentru uzura ciubotelor, percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze acasă la aceștia. DEX '09
etimologie:
- čoboty DEX '98 DEX '09