5 definiții pentru ciublă

Explicative DEX

ciublă sf [At: LIUBA – IANA, M. 100 / Pl: ~le / E: mg csobolyó] (Reg) Vas (de lut sau de lemn) spart la gură.

cĭúblă f., pl. e (var. din cîblă). Mold. sud. Un vas compus din doage, cu o capacitate de 10 litri și întrebuințat la măsurat lucrurĭ uscate. Cantitate egală cu cuprinsu uneĭ cĭuble.

cioblă sf vz ciublă

Etimologice

ciublă (-le), s. f. – (Trans.) Cană. Mag. csobolyó (DAR); după Lacea, Dacor., IV, 779, din germ. Kübel, dar fonetismul se opune acestei explicații.

Arhaisme și regionalisme

ciublă, ciuble, s.f. (reg.) vas de pământ spart la gură; zebeleș.[1]

  1. zebeleș, dat ca sinonim, nu are intrare autonomă în DAR — Ladislau Strifler
Intrare: ciublă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciublă
  • ciubla
plural
  • ciuble
  • ciublele
genitiv-dativ singular
  • ciuble
  • ciublei
plural
  • ciuble
  • ciublelor
vocativ singular
plural
cioblă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.