2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CITEȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.
CITEȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
citeț, ~eață [At: MARDARIE, L. 4430 / V: cet~ / Pl: ~i, ~e / E: citi + -eț] 1-2 smf, a (Rar) Cititor (1-2). 3 sm (Bis) Persoană din cler care, prin hirotonisire, se face demn de a citi din cărțile sfinte. 4 a (D. scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor Si: (înv) deslușit, lizibil.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CITEȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mînă) Care se poate citi ușor; limpede, deslușit. Ai o slovă mai citeață chiar decît a dascălului. ALECSANDRI, T. I 320. ◊ (Adverbial) Se întoarse la hartă, și de data asta descoperi orașul imediat; era mai citeț și mai mare sera decît se așteptase. C. PETRESCU, Î. I 105.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CITEȚ1 ~i m. înv. Slujitor bisericesc care citește texte religioase în timpul serviciului divin. /<sl. țitici
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CITEȚ2 ~eață (~eți, ~ețe) (despre scris, texte etc.) Care se poate citi ușor; lizibil. /a citi + suf. ~eț
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
citeț a. ce se poate lesne citi: scrisoare citeață. [Slav. ČĬTĬȚĬ]. ║ m. cititor în biserică, anagnost.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
citéț s. (vsl. čitĭcĭ, cititor). Vechĭ. Cititor în biserică, anagnost. Azĭ. Adj., f. -eață. Legibil, ușor de citit: litere citețe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ceteț, ~eață a vz citeț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
citeț1 adj. m., pl. citeți; f. citeață, pl. citețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
citeț2 (înv.) s. m., pl. citeți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
citeț1 adj. m., pl. citeți; f. citeață, pl. citețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
citeț2 (înv.) s. m., pl. citeți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
citeț adj. m., pl. citeți; f. sg. citeață, pl. citețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
citeț s. m., pl. citeți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CITEȚ adj. clar, descifrabil, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CITEȚ s. v. anagnost, cititor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CITEȚ adj. clar, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
citeț s. v. ANAGNOST. CITITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Citeț ≠ ilizibil, neciteț
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
citeț, citeți s. m. Treaptă a clerului inferior, amintită încă din sec. 2, care avea sarcina să citească (uneori să cânte) lecturile biblice, cu excepția pericopelor evanghelice; lector, anagnost. [Var.: ceteț s. m.] – Din citi + suf. -eț.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A18) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
citeț, citeațăadjectiv
- 1. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ai o slovă mai citeață chiar decît a dascălului. ALECSANDRI, T. I 320. DLRLC
- Se întoarse la hartă, și de data asta descoperi orașul imediat; era mai citeț și mai mare scris decît se așteptase. C. PETRESCU, Î. I 105. DLRLC
-
etimologie:
- Citi + sufix -eț. DEX '98 DEX '09