16 definiții pentru țiteră
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚITERĂ țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither.
țiteră sf [At: DEMETRESCU, O. 82 / V: (îvr) cit~, ~tară, (reg) ~toră, ~tură / Pl: ~re, (rar) ~ri / E: ger Zither] 1 Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin ciupirea cu o pană. 2 (Reg; îf țitoră) Cobză (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚITERĂ, țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚITERĂ, țitere, s. f. (Și în forma citeră) Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin ciupirea cu o lamă de os sau de metal. Am să vă cînt din țiteră. SADOVEANU, O. I 325. Suspină țitera-n Tirol, Cînd în tăcerea sfîntă Vreun orb moșneag cu capul gol Pe prispă stă și cîntă. IOSIF, P. 76. Într-un oraș, din întîmplare, Venise-un cîntăreț de stradă Și dintr-o țiteră duioasă Cînta această serenadă. DEMETRESCU, O. 82. ◊ Fig. Dezgustat de deșertăciunile... lumești, care l-au făcut pentru un timp să-și oropsească chiar și citera favorită... poetul romîn își aduse cu drag aminte de dulcea viață de la țară. ODOBESCU, S. III 152. – Variantă: citeră s. f.[1]
- Varianta citeră nu are intrare în dicționar. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚITERĂ ~e f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță pe care sunt întinse coarde metalice, puse în vibrație prin atingere cu un plectru de metal sau de os. /<germ. Zither
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țiteră f. instrument de muzică cu coarde de pișcat. [Nemț. ZITHER (v. lăută)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*țíteră, V. citeră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țitară sf vz țiteră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țitoră sf vz țiteră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țitură sm vz țiteră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CITERĂ s. f. v. țiteră.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
*cíteră și țíteră f., pl. e (germ. zither, ngr. tzitera, it. cétera. V. ceteră). Un fel de chitară fără gît, cu coarde de metal, din care se cîntă ținînd-o pe masă orĭ pe genuchĭ. V. canon și cimbal.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țiteră s. f., g.-d. art. țiterei; pl. țitere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țiteră s. f., g.-d. art. țiterei; pl. țitere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țiteră s. f., g.-d. art. țiterei; pl. țitere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țiteră (< germ. Zither), instrument cu coarde ciupite. Se presupune că numele ar proveni de la Kithara* vechilor greci, de unde în germ. Zither; la noi numele provine prin traducerea din germ. Are mai multe coarde întinse pe o cutie de rezonanță* ce poate avea forme diferite. Grupul de coarde pe care se cântă (cu o pană de gâscă) este împărțit prin bare metalice, restul de coarde fiind de rezonanță (coarde simpatice*).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țiteră, țiteresubstantiv feminin
- 1. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am să vă cînt din țiteră. SADOVEANU, O. I 325. DLRLC
- Suspină țitera-n Tirol, Cînd în tăcerea sfîntă Vreun orb moșneag cu capul gol Pe prispă stă și cîntă. IOSIF, P. 76. DLRLC
- Într-un oraș, din întîmplare, Venise-un cîntăreț de stradă Și dintr-o țiteră duioasă Cînta această serenadă. DEMETRESCU, O. 82. DLRLC
- Dezgustat de deșertăciunile... lumești, care l-au făcut pentru un timp să-și oropsească chiar și citera favorită... poetul romîn își aduse cu drag aminte de dulcea viață de la țară. ODOBESCU, S. III 152. DLRLC
-
etimologie:
- Zither DEX '98 DEX '09