CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÍN¹ ~ă (~i, ~e) m. și f. livr. Locuitor al unui oraș; orășean. /<fr. citadin, it. cittadino
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÍN² ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de oraș; propriu orașului; orășenesc; urban. Construcții ~e. /<fr. citadin, it. cittadino
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÍN, -Ă adj. De oraș, al orașului, orășenesc. // s.m. și f. Locuitor al unui oraș; orășean. [< it. cittadino].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÍN adj. v. orășenesc, urban.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÍN s. v. orășean, târgoveț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; f. sg. citadínă, pl. citadíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink