opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cisluit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cislui] (Înv) 1-7 Cisluială (1-7).

cisluit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 2441 / Pl: ~iți, ~e / E: cislui] (Înv; d. bir) Stabilit.

CISLUI1, cisluiesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2. Tranz. A acuza, a învinovăți. – Cislă + suf. -ui.[1]

  1. 1. În original, acc. greșit: CISLUI. — LauraGellner

cislui [At: (a. 1745-1746) IORGA, S. D. VI, 44 / Pzi: ~iesc / E: cislă + -ui] (Înv) 1 vt A stabili pentru fiecare membru al unei comunități, partea de impozit care îi revine. 2-3 vt A taxa prin cislă (7, 8). 4 vt A pune ceva în sarcina cuiva. 5 vt A învinui pe cineva. 6 vi A sta la taclale. 7 vi A se sfătui.

CISLUI, cisluiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2.Tranz. A acuza, a învinovăți. – Cislă + suf. -ui.

CISLUI, cisluiesc, vb. IV. (Mold., popular) 1. Intranz. A sta de vorbă, a ține sfat, a se sfătui, a pune la cale, a plănui. La primărie, cisluiau, pe prispă, cîțiva consilieri și notarul. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123. ◊ (Poetic) Stoluri de vrăbii prinseră a cislui prin sălcii, la marginea apei. SADOVEANU, O. I 29. 2. Tranz. A acuza, a învinovăți. Ia tăceți, bre, răspunse Zaharia; banu-i ochiul dracului, s-a mintuit vorba!... Ce-l mai cisluiți atîta pe bietul catihet? CREANGĂ, A. 115.

A CISLUI ~iesc 1. tranz. 1) înv. A supune unui impozit. 2) A considera vinovat; a învinui; a acuza. 2. intranz. pop. A vorbi mult și pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a tăifăsui; a sporovăi. /cislă + suf. ~ui

cisluì v. 1. a taxa dările; 2. Mold. a se consfătui (vorbind de țărani); 3. fig. a pune la cale: nu știu ce cisluia prin prejurul căruței CR.

cisluĭésc v. tr. (vsl. čislití, a număra; rus. čislitĭ. V. cislă). Vechĭ. Hotărăsc ce are de plătit ca bir, taxez. Împart, repartizez: a cislui o sumă. Fig.. Sfătuĭesc, învăț, bat capu. Azĭ. Staŭ la taĭfas, mă sfătuĭesc: babele cisluĭaŭ ceva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cislui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cisluiesc, 3 sg. cisluiește, imperf. 1 cisluiam; conj. prez. 1 sg. să cisluiesc, 3 să cisluiască corectat(ă)

cislui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cisluiesc, imperf. 3 sg. cisluia; conj. prez. 3 să cisluiască

cislui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cisluiesc, imperf. 3 sg. cisluia; conj. prez. 3 sg. și pl. cisluiască

cisluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CISLUI vb. v. consulta, sfătui.

cislui vb. v. CONSULTA. SFĂTUI.

Intrare: cisluit
cisluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cisluit
  • cisluitul
  • cisluitu‑
  • cisluită
  • cisluita
plural
  • cisluiți
  • cisluiții
  • cisluite
  • cisluitele
genitiv-dativ singular
  • cisluit
  • cisluitului
  • cisluite
  • cisluitei
plural
  • cisluiți
  • cisluiților
  • cisluite
  • cisluitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cislui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cislui
  • cisluire
  • cisluit
  • cisluitu‑
  • cisluind
  • cisluindu‑
 singular plural
  • cisluiește
  • cisluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cisluiesc
 (să)
  • cisluiesc
  • cisluiam
  • cisluii
  • cisluisem
a II-a (tu)
  • cisluiești
 (să)
  • cisluiești
  • cisluiai
  • cisluiși
  • cisluiseși
a III-a (el, ea)
  • cisluiește
 (să)
  • cisluiască
  • cisluia
  • cislui
  • cisluise
plural I (noi)
  • cisluim
 (să)
  • cisluim
  • cisluiam
  • cisluirăm
  • cisluiserăm
  • cisluisem
a II-a (voi)
  • cisluiți
 (să)
  • cisluiți
  • cisluiați
  • cisluirăți
  • cisluiserăți
  • cisluiseți
a III-a (ei, ele)
  • cisluiesc
 (să)
  • cisluiască
  • cisluiau
  • cisluiră
  • cisluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cislui, cisluiescverb

învechit regional
  • 1. intranzitiv A se sfătui; a pune la cale. DEX '98 DLRLC
    sinonime: consulta discuta plănui sfătui
    • format_quote La primărie, cisluiau, pe prispă, cîțiva consilieri și notarul. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123. DLRLC
    • format_quote poetic Stoluri de vrăbii prinseră a cislui prin sălcii, la marginea apei. SADOVEANU, O. I 29. DLRLC
  • 2. tranzitiv Acuza, învinovăți. DEX '09 DLRLC
    sinonime: acuza învinovăți
    • format_quote Ia tăceți, bre, răspunse Zaharia; banu-i ochiul dracului, s-a mîntuit vorba!... Ce-l mai cisluiți atîta pe bietul catihet? CREANGĂ, A. 115. DLRLC
etimologie:
  • Cislă + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.