CISLUÍ, cisluiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2.Tranz. A acuza, a învinovăți. – Cislă + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A CISLUÍ ~iésc 1. tranz. 1) înv. A supune unui impozit. 2) A considera vinovat; a învinui; a acuza. 2. intranz. pop. A vorbi mult și pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a tăifăsui; a sporovăi. /cislă + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CISLUÍ vb. v. consulta, sfătui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cisluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cisluiésc, imperf. 3 sg. cisluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cisluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cisluĭésc v. tr. (vsl. čislití, a număra; rus. čislitĭ. V. cislă). Vechĭ. Hotărăsc ce are de plătit ca bir, taxez. Împart, repartizez: a cislui o sumă. Fig.. Sfătuĭesc, învăț, bat capu. Azĭ. Staŭ la taĭfas, mă sfătuĭesc: babele cisluĭaŭ ceva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink