2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

cis1 sm vz ciz

cis2- [At: DA ms / V: (înv) cise / E: lat cis] (Ggf) Element de compunere cu sensul „(de) dincoace”. corectat(ă)

CIS- Element prim de compunere savantă cu semnificația „dincoace de”, „de aceeași parte”. [< fr., it., lat. cis].

CIS- pref. „dincoace de”. (< fr. cis-, cf. lat. cis)

*cis-, prefix latin care înseamnă „dincoace”: cisalpin, cisrenan (de dincoace de Alpĭ, de Rin). V. trans.

cij sm [At: MARIAN, O. I, 388 / V: cis, ciz / Pl: ~i / E: ucr чиж] (Orn; reg) Scatiu (Cardnelis spiniis).

cise2[1] sm vz cij

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

cise1- vz cis2- corectat(ă)

ciz1- vz cis-

ciz2 sm vz cij

țiz[1] sm vz cij corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

CIJ, CIZ sm. Trans. 🐦SCATIU [sl. čiž, čiz].

CIZ 👉 CIJ.

ciz și cij m., pl. cijĭ (d. ung. csiz orĭ d. sîrb. čiz, ceh. čiž, rus. čiž, id.). Trans. Scatiŭ.

Etimologice

cij (-ji), s. m. – Canar. Rut. čiž (Cihac, II, 52). În Mold.

Jargon

cis, do* diez*, în terminologia muzicală germană.

Enciclopedice

CIS- ({s} lat. cis „dincoace de”) Element de compunere folosit, în numirile geografice (ex. cisalpin) sau în chimie pentru a indica izomerul geometric în care doi radicali sînt situați de aceeași parte a planului unei duble legături sau a planului unui ciclu.

Arhaisme și regionalisme

cij (ciz), ciji, s.m. (reg.) scatiu.

Intrare: cis
Intrare: cij
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cij
  • cijul
  • ciju‑
plural
  • ciji
  • cijii
genitiv-dativ singular
  • cij
  • cijului
plural
  • ciji
  • cijilor
vocativ singular
plural
cis2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cis
  • cisul
plural
  • ciși
  • cișii
genitiv-dativ singular
  • cis
  • cisului
plural
  • ciși
  • cișilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiz
  • țizul
plural
  • țizi
  • țizii
genitiv-dativ singular
  • țiz
  • țizului
plural
  • țizi
  • țizilor
vocativ singular
plural
ciz1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciz
  • cizul
  • cizu‑
plural
  • ciji
  • cijii
genitiv-dativ singular
  • ciz
  • cizului
plural
  • ciji
  • cijilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciselement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „dincoace de”, „de aceeași parte”. DN

cij, cijisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „cis” (16 clipuri)
Clipul 1 / 16