CIRIPÍU, -ÍE, ciripii, adj. (Rar) Ciripitor. – Ciripi + suf. -iu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

ciripíu adj. m., f. ciripíe; pl. m. și f. ciripíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink