ciríc, cirícuri, s.n. (reg.) 1. sfert de pogon. 2. picior de miel; ciosvârtă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciríc (-curi), s. n. – Sfert, parte, bucată. Tc. çerek (Șeineanu, II, 133; Popescu-Ciocănel 22), cf. bg. çirek, sb. çerek.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciríc n., pl. urĭ și e (turc. čerek, čeĭrek și čeriek, d. pers. čarĭek, sfert, d. čar, patru; bg. čerek). Munt. ș. a. Un sfert de pogon. Jumătate de sfert de pîĭne. – Și cerec (Ant. P.), jumătate din cîștig ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a merge în ciricuri expr. a fi infatuat.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink