CIRENÁIC, -Ă, cirenaici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala cirenaică = curent filozofic din Grecia antică ce susținea că scopul esențial al vieții ar fi cultivarea rațională a plăcerilor. 2. S. m. Adept al școlii cirenaice. [Pr.: -na-ic] – Din fr. cyrénaïque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRENÁIC, -Ă adj. Școală cirenaică = școală filozofică întemeiată de Aristip la Cirene, ai cărei adepți proclamau ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri. // s.m. Adept al acestei școli. [Pron. -na-ic. / < fr. cyrénaïque < Cyrene – colonie grecească din Africa de nord].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRENÁIC, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică întemeiată de Aristip din Cirene, care proclama ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri. II. s. m. pl. adepți ai școlii cirenaice. (< fr. cyrénaïque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cirenáic s. m. (sil. -na-ic), pl. cirenáici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cirenáică adj. f. (sil. -na-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CIRENAICA (CYRENAICA), reg. istorică în Africa de Nord, pe terit. actual al Libiei. Colonizată de greci, care, au fundat orașele Cirene, Arsinoe, Benerice, Ptolemaios și Apollonia, cunoscute în antic. sub numele de Pentapolis. Cucerită de romani și transformată în prov. romană, cu cap. la Cirene (74 î. Hr.). Terit C., cunoscut și sub numele de Libia, a fost cucerit de arabi (641), apoi împreună cu Tripolitania a fost anexat de către Imp. Otoman (sec. 16). Sub dominație italiană (1912-1942). Aici au avut loc importante lupte (1940-1942) în timpul celui de-al doilea război mondial. Din 1951 a întrat în componența Libiei.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRENÁICII (‹ fr., lat.) s. m. pl. Adepții școlii filozofice socratice din Grecia antică (școala Cirenaică); întemeiată de Aristip din Cirene în sec. 4 î. Hr., care preconiza, în planul etic, cultivarea rațională a plăcerilor (hedonismul) drept scop al vieții.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink