CIREAȘA-EVRÉULUI s. v. gogoașă, păpălău.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CIREAȘA-LÚPULUI s. v. beladonă, mătrăgună.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CIREÁȘĂ, cireșe, s. f. Fructul cireșului, mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. [Pl. și: cireși] – Din lat. ceresia (= cerasea).
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink

CIREÁȘĂ ~éșe f. Fructul cireșului. ~eșe amare. [G.-D. cireșei; Sil. -rea-șă] /<lat. ceresia
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

cireáșă (ciréși), s. f. – Fructul cireșului. – Mr. țeriașă, megl. cireașcă. Lat. cerĕsia, forma vulg. de la ceresea (Densusianu, Hlr., 71; Candrea, Éléments, 33; Pușcariu 338; Candrea-Dens., 358; REW 1823; DAR; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57); cf. it. ciliegia (abruz. cerásce, cerase), prov. cereiza, fr. cerise, sp. cereza, port. cereja, alb. kjèrši (Meyer 224). Der. cireș (mr. țireșiu, megl. țireș), s. m. (pom fructifer cu flori albe, cultivat pentru fructele sale), care poate fi reprezentant direct al lat. cerasius, vulg. *ceresius; cireșar, s. m. (vînzător de cireșe; luna iunie); cireșel, s. m. (luna iunie); cireșiu, adj. (roșu ca cireașa). Bg. čereša, pe care Conev 48 îl consideră greșit drept etimon al rom., provine cu siguranță din rom. (direct din lat. după Mladenov 682).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

cireáșă s. f., art. cireáșa, g.-d. art. ciréșei; pl. ciréșe
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CIREAȘĂ-JIDOVEÁSCĂ s. v. gogoașă, păpălău.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

músca ciréșelor / múscă de ciréșe s.f. art. + s.f. / s.f. + prep. + s.f.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

a linge cireașa / chiseaua expr. (eufem., er., obs.) a practica cuniliția.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

cireașa de pe tort expr. (livr.) 1. detaliul sau aspectul cel mai plăcut / valoros / util etc. al unui lucru sau eveniment. 2. (iron.) detaliul sau aspectul cel mai neplăcut / abject / inutil etc. al unui lucru sau al unui eveniment.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink