CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluțiúne s. f.] – Din fr. circonvolution.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMVOLÚȚIE ~i f. 1) Cută sinuoasă a scoarței cerebrale. 2) Rotire în jurul unui punct sau a unei axe. ~a Pământului. [Art. circumvoluția; G.-D. circumvoluției; Sil. -ți-e] /<lat. circonvolution
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMVOLÚȚIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafața creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învârtire. [Gen. -iei, var. circumvoluțiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfășurat împrejur, cf. fr. circonvolution].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMVOLÚȚIE s. f. 1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus. 2. răsucire în spirală, rotire, învârtire. (< fr. circonvolution)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMVOLÚȚIE s. (ANAT.) girus cerebral, (înv.) sân. (~ a creierului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

circumvolúție s. f. (sil. -ți-e), art. circumvolúția (sil. -ți-a), g.-d. art. circumvolúției; pl. circumvolúții, art. circumvolúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*circumvoluțiúne f. (lat. circumvolútio, -ónis. V. evoluțiune, volbură). Sucire în prejur [!]. Circumvoluțiunile creĭeruluĭ, sinuozitățile (cotiturile) luĭ. – Și -úție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink