CIRCUMVALAȚIÚNE s.f. v. circumvalație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMVALAȚIÚNE s. f. 1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc. 2. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. (< fr. circonvallation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

circumvalațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. circumvalațiúnii; pl. circumvalațiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*circumvalațiúne f. (lat. circumvallátio, -ónis, d. circum-vallare, a încunjura [!] cu val, cu șanț). Fort. Șanțurĭ și ridicăturĭ de pămînt făcute p. asediŭ. V. contravalațiune, tranșeĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink