CIRCUMSCRÍE, circumscríu, vb. III. Tranz. 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru. 2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. – Din lat. circumscribere (după scrie).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A CIRCUMSCRÍE ~u tranz. 1) (probleme, discuții etc.) A restrânge la un anumit cadru (delimitând de rest). 2) (figuri geometrice) A construi în jurul altei figuri, atingându-i limitele în anumite puncte. ~ un cerc în interiorul pătratului. /<lat. circumscribere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMSCRÍE vb. III. tr. 1. A cuprinde, a încadra, a delimita între anumite margini, limite. 2. A face o figură în jurul altei figuri, atingând-o la margini. [P.i. circumscríu. / după lat. circumscribere < circum – împrejur, scribere – a scrie, cf. fr. circonscrire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMSCRÍE vb. tr. 1. a construi o figură geometrică circumscrisă. 2. a delimita, a încadra între anumite limite; a demarca. (după lat. circumscribere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMSCRÍE vb. 1. v. delimita. 2. v. restrânge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

circumscríe vb. → scrie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*circumscríŭ, -ís, a -íe v. tr. (circum- și scriŭ; lat. circumscribere). Închid în limite. Geom. Trag o figură împrejuru alteĭ figurĭ atingînd-o: a circumscrie un exagon [!] unuĭ cerc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink