17 definiții pentru circumscrie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMSCRIE, circumscriu, vb. III. Tranz. 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru. 2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. – Din lat. circumscribere (după scrie).

CIRCUMSCRIE, circumscriu, vb. III. Tranz. 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru. 2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. – Din lat. circumscribere (după scrie).

circumscrie vt [At: TRIGON. DR. 101 / V: cercuscrie, ~coru~, ~cons~ / Pzi: ~riu / E: ns cf lat circumscribere] 1 (Gmt) A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon. 2 (Gmt) A construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. 3 (Pex) A mărgini, de jur-împrejur, un teren. 4 (Pex) A pune hotarele unui teren. 5 (Pan) A limita (o epocă). 6 (Îvr; jur) A include. 7-8 (Pex) A delimita o problemă, un lucru etc. 9 (Pex) A restrânge la un anumit cadru. 10 (Pex) A parafraza.

CIRCUMSCRIE, circumscriu, vb. III. Tranz. 1. A delimita, a mărgini prin anumite limite, a restrînge la un anumit cadru o problemă, un lucru etc. A circumscrie tratarea unui subiect. 2. (Geom.) A descrie o figură în jurul alteia atingînd limitele acesteia din urmă potrivit unor indicații date. A circumscrie un cerc unui triunghi.

CIRCUMSCRIE vb. III. tr. 1. A cuprinde, a încadra, a delimita între anumite margini, limite. 2. A face o figură în jurul altei figuri, atingînd-o la margini. [P.i. circumscriu. / după lat. circumscribere < circum – împrejur, scribere – a scrie, cf. fr. circonscrire].

CIRCUMSCRIE vb. tr. 1. a construi o figură geometrică circumscrisă. 2. a delimita, a încadra între anumite limite; a demarca. (după lat. circumscribere)

A CIRCUMSCRIE ~u tranz. 1) (probleme, discuții etc.) A restrânge la un anumit cadru (delimitând de rest). 2) (figuri geometrice) A construi în jurul altei figuri, atingându-i limitele în anumite puncte. ~ un cerc în interiorul pătratului. /<lat. circumscribere

circumscrie v. 1. a da limite; 2. Geom. a desena o figură în jurul alteia.

*circumscríŭ, -ís, a -íe v. tr. (circum- și scriŭ; lat. circumscribere). Închid în limite. Geom. Trag o figură împrejuru alteĭ figurĭ atingînd-o: a circumscrie un exagon unuĭ cerc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

circumscrie (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumscriu, 2 sg. circumscrii, 3 sg. circumscrie, 1 pl. circumscriem, 2 pl. circumscrieți, perf. s. 1 sg. circumscrisei, 3 pl. circumscriserăm, m.m.c.p. 1 pl. circumscriseserăm; conj. prez. 1 sg. să circumscriu, 3 să circumscrie; ger. circumscriind (desp. -scri-ind); part. circumscris

circumscrie (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumscriu, 2 sg. circumscrii, 1 pl. circumscriem, 2 pl. circumscrieți; conj. prez. 3 să circumscrie; imper. 2 pl. circumscrieți; ger. circumscriind (-scri-ind); part. circumscris

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIRCUMSCRIE vb. 1. v. delimita. 2. v. restrânge.

CIRCUMSCRIE vb. 1. a delimita, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. a delimita, a limita, a restrînge. (Și-a ~ tema lucrării la...)

Intrare: circumscrie
verb (VT641)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • circumscrie
  • circumscriere
  • circumscris
  • circumscrisu‑
  • circumscriind
  • circumscriindu‑
singular plural
  • circumscrie
  • circumscrieți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • circumscriu
(să)
  • circumscriu
  • circumscriam
  • circumscrisei
  • circumscrisesem
a II-a (tu)
  • circumscrii
(să)
  • circumscrii
  • circumscriai
  • circumscriseși
  • circumscriseseși
a III-a (el, ea)
  • circumscrie
(să)
  • circumscrie
  • circumscria
  • circumscrise
  • circumscrisese
plural I (noi)
  • circumscriem
(să)
  • circumscriem
  • circumscriam
  • circumscriserăm
  • circumscriseserăm
  • circumscrisesem
a II-a (voi)
  • circumscrieți
(să)
  • circumscrieți
  • circumscriați
  • circumscriserăți
  • circumscriseserăți
  • circumscriseseți
a III-a (ei, ele)
  • circumscriu
(să)
  • circumscrie
  • circumscriau
  • circumscriseră
  • circumscriseseră
cercuscrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
circoruscrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
circonscrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

circumscrie, circumscriuverb

  • 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A circumscrie tratarea unui subiect. DLRLC
  • 2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A circumscrie un cerc unui triunghi. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.