5 definiții pentru circumnutație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIRCUMNUTAȚIE s.f. Fenomen prin care extremitățile unui ax vegetal descriu o spirală în creșterea lor, înclinîndu-se succesiv către diferitele părți ale orizontului. [Gen. -iei. / < fr. circumnutation].
CIRCUMNUTAȚIE s. f. mișcare elicoidală de creștere a extremităților unui ax vegetal (tulpină, rădăcină etc.). (< fr. circumnutation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
circumnutație (desp. -ți-e) s. f., art. circumnutația (desp. -ți-a), g.-d. circumnutații, art. circumnutației
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
circumnutație (-ți-e) s. f., art. circumnutația (-ți-a), g.-d. circumnutații, art. circumnutației
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
circumnutație s. f. (sil. -ți-e), art. circumnutația (sil. -ți-a), g.-d. circumnutații, art. circumnutației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
circumnutațiesubstantiv feminin
- 1. Fenomen prin care extremitățile unui ax vegetal descriu o spirală în creșterea lor, înclinându-se succesiv către diferitele părți ale orizontului. DN
etimologie:
- circumnutation DN