4 intrări

30 de definiții

din care

Explicative DEX

CIRCA adv. Cam, aproximativ. – Din lat. circa.

CIRCA adv. Cam, aproximativ. – Din lat. circa.

circa av [At: GHICA, A. 853 / V: (înv) țirca / E: lat circa] Aproximativ.

* CIRCA prep. Cam, ca la, aproape [lat.].

CIRCA adv. Aproximativ, cam, aproape, cam la. [< lat. circa].

CIRCA abr. cca./ adv. aproximativ, cam. (< lat. circa)

CIRCA adv. (atribuie celor spuse o notă de aproximație) Cam vreo; la vreo; aproximativ. ~ trei mii de lei. /<lat. circa

circa adv. exprimă o aproximațiune: cam, pe la.

*círca adv. (germ. circa, d. it. și lat. circa). Trans. Aproape, aproximativ, vre-o.

CIRCĂ, circi, s. f. (Fam.) Circumscripție (de poliție, financiară etc.). – Abr. din circumscripție.

circă1 sf [At: DA ms / Pl: ? / E: abr. din circumscripție] (Fam) 1-3 Circumscripție (1-3)

țirca av vz circa

CIRCĂ s. f. (Fam.) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). – Abreviere din circumscripție.

CIRCĂ s. f. (Familiar) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). Cazul a fost descoperit de circa a 8-a de miliție.

ClRCA adv. Cam, aproximativ, aproape, ca la. Mi s-au trimis circa 4.600 fr. (= franci). GHICA, A. 853.

Ortografice DOOM

circa adv.; abr. cca/c.

!circa adv.; abr. cca/c.

circa adv.; abr. cca

circă (fam.) s. f., g.-d. art. circii; pl. circi

circă (fam.) s. f., g.-d. art. circii; pl. circi

circă s. f.

circă s. f., g.-d. art. circei; pl. -

Etimologice

circa adv. – Aproape, aproximativ. Lat. circa (sec. XIX).

Enciclopedice

Circa v. Țirca 1.

Circa (Țirca) v. Chiril 4.

Sinonime

CIRCA adv. v. aproximativ.

CIRCA adv. aproape, aproximativ, cam, vreo, (pop.) ca, la, (înv.) pregiur. (Au trecut ~ două secole.)

CIRCĂ s. v. circumscripție.

CIRCĂ s. circumscripție, secție, (înv.) despărțire. (~ de miliție, electorală, sanitară.)

Regionalisme / arhaisme

círcă, circi, s.f. (reg.) 1. Lemn gros, așezat la temelia unei case: „Să taie circi de lemn de gorun și pă circi (...) să ridică casa” (Grai. rom., 2000). 2. Popic de lemn folosit la jocurile de copii: „Se făcea un popic ascuțit la capete. Îi zicea circă. Trebuia să-l lovești cu o lopățică, să sară” (Bilțiu, 2009: 136). – Et. nec.

circă, circi, s.f. – (reg.) Lemn gros, așezat la temelia unei case: „Să taie circi de lemn de gorun și pă circi (...) să ridică casa” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Et. nec.

Intrare: circa
circa adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • circa
cca abreviere
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • cca
țirca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
c2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: ce, cî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • c
  • c-ul
  • c-u‑
plural
  • c-uri
  • c-urile
genitiv-dativ singular
  • c
  • c-ului
plural
  • c-uri
  • c-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: Circa
Circa nume propriu
nume propriu (I3)
  • Circa
Intrare: Circa
Circa nume propriu
nume propriu (I3)
  • Circa
Intrare: circă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circă
  • circa
plural
  • circi
  • circile
genitiv-dativ singular
  • circi
  • circii
plural
  • circi
  • circilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

circaadverb

etimologie:

circă, circisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic