2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cipciire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cipcii] (Reg) Clipocire.

cipcii vi [At: CONV. LIT. XLIV, 40 / E: fo cf cip] (Reg; d. undele apei) A clipoci.

CIPCII, pers. 3 cipciește, vb. IV. Intranz. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva. Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102. Tranz. Fig. Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cipcii (a ~) (reg.) (desp. -ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciește (desp. -ci-eș-), 3 pl. cipciesc, imperf. 3 sg. cipcia (desp. -ci-a); conj. prez. 3 să cipciască; ger. cipciind (desp. -ci-ind)

cipcii (a ~) (rar) (-ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciește (-ci-eș-), imperf. 3 sg. cipcia (-ci-a); conj. prez. 3 să cipciască; ger. cipciind (-ci-ind)

cipcii vb., ind. prez. 3 sg. cipciește (sil. -ci-eș-), imperf. 3 sg. cipcia; conj. prez. 3 sg. și pl. cipciască; ger. cipciind (sil. -ci-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIPCII vb. v. pleoscăi, plescăi.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cipcii (-iesc, -it), vb.1. A ciripi, a piui. – 2. A se bălăci. Creație spontană, ca ciripi.Der. cipciit, s. n. (bălăceală).

Intrare: cipciire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cipciire
  • cipciirea
plural
  • cipciiri
  • cipciirile
genitiv-dativ singular
  • cipciiri
  • cipciirii
plural
  • cipciiri
  • cipciirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cipcii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cipcii
  • cipciire
  • cipciit
  • cipciitu‑
  • cipciind
  • cipciindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cipciește
(să)
  • cipciască
  • cipcia
  • cipcii
  • cipciise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cipciesc
(să)
  • cipciască
  • cipciau
  • cipcii
  • cipciiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cipciiverb

  • 1. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva. DLRLC
    • format_quote Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.