opțiuni
  • info
3 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

cipcii vi [At: CONV. LIT. XLIV, 40 / E: fo cf cip] (Reg; d. undele apei) A clipoci.

CIPCII, pers. 3 cipciește, vb. IV. Intranz. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva. Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102. Tranz. Fig. Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66.

CIPCII, pers. 3 cipciește, vb. IV. Intranz. (Despre valuri, ape) A face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva; a plescăi. – Onomatopee.

cipcă sf [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 59 / V: cipsă, ciptă, circă2, citcă / Pl: ~pce, ~pci / E: mg csipke] 1 (Trs) Dantelă. 2 (Reg) Panglică. 3 (Reg) Brățară.

cipsă sf vz cipcă

ciptă sf vz cipcă

circă2 sf vz cipcă

citcă sf vz cipcă

❍ CIPCĂ (pl. -ci) sf. Tr.-Carp. Dantelă; panglicuță: Cipca din păruțul meu N’a pica de dorul tău (BRL.) [ung. csipke, srb. čipka].

CIPCĂ, cipci, s. f. (Transilv.) Dantelă. O păreche de papuci de-aceia cu roze și cipci. SLAVICI, la TDRG. Vinde-ți, mîndro, ce ți-i vinde, Vinde-ți cipca de la poale, Mă scoate de la-nchisoare. HODOȘ, P. P. 89.

CIPCĂ, cipci, s. f. (Reg.) Dantelă. – Magh. csipke (sb. čipka).

CIRCĂ s. f. (Fam.) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). – Abreviere din circumscripție.

cípcă f., pl. ĭ saŭ e (ung. csipke). Trans. Maram. Dantelă (Iorga, Negoț. 236; Țpl.).

Ortografice DOOM

cipcii (a ~) (reg.) (desp. -ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciește (desp. -ci-eș-), 3 pl. cipciesc, imperf. 3 sg. cipcia (desp. -ci-a); conj. prez. 3 să cipciască; ger. cipciind (desp. -ci-ind)

cipcii (a ~) (rar) (-ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciește (-ci-eș-), imperf. 3 sg. cipcia (-ci-a); conj. prez. 3 să cipciască; ger. cipciind (-ci-ind)

cipcii vb., ind. prez. 3 sg. cipciește (sil. -ci-eș-), imperf. 3 sg. cipcia; conj. prez. 3 sg. și pl. cipciască; ger. cipciind (sil. -ci-ind)

Etimologice

cipcii (-iesc, -it), vb. – 1. A ciripi, a piui. – 2. A se bălăci. Creație spontană, ca ciripi. – Der. cipciit, s. n. (bălăceală).

cipcă (cipci), s. f. – 1. Broderie. – 2. Panglică. Mag. csipke (Tiktin; DAR), cf. sb. cipka. În Trans.

Sinonime

CIPCII vb. v. pleoscăi, plescăi.

cipcii vb. v. PLEOSCĂI. PLESCĂI.

CIPCĂ s. v. dantelă.

cipcă s. v. DANTELĂ.

Arhaisme și regionalisme

cipcă s.f. (reg.) 1. împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițură. 2. panglică, fundă, cordea, cordică, petele. 3. brățară.

cipci, cipcesc, vb. IV (reg.) a fura, a mangli, a șuti.

cípcă, s.f. (reg.) 1. Dantelă. 2. Panglică, bentiță: „Și la ochi o cipcă neagră, / Să nu vadă cine leagă” (Bilțiu, 2006: 131). – Din magh. csipke „dantelă” (Tiktin, după DER; MDA).

cipcă, s.f. – (reg.) 1. Dantelă. 2. Panglică, bentiță: „Și la ochi o cipcă neagră, / Să nu vadă cine leagă” (Bilțiu, 2006: 131). – Din magh. csipke „dantelă” (Tiktin, cf. DER; MDA).

cipcă, s.f. – Împletitură făcută cu acul din bumbac; dantelă. – Din magh. csipke (MDA).

Intrare: cipcii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cipcii
  • cipciire
  • cipciit
  • cipciitu‑
  • cipciind
  • cipciindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cipciește
 (să)
  • cipciască
  • cipcia
  • cipcii
  • cipciise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cipciesc
 (să)
  • cipciască
  • cipciau
  • cipciiră
  • cipciiseră
Intrare: cipcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cipcă
  • cipca
plural
  • cipci
  • cipcile
genitiv-dativ singular
  • cipci
  • cipcii
plural
  • cipci
  • cipcilor
vocativ singular —
plural —
cipsă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
citcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciptă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cipci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cipci
  • cipcire
  • cipcit
  • cipcitu‑
  • cipcind
  • cipcindu‑
 singular plural
  • cipcește
  • cipciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cipcesc
 (să)
  • cipcesc
  • cipceam
  • cipcii
  • cipcisem
a II-a (tu)
  • cipcești
 (să)
  • cipcești
  • cipceai
  • cipciși
  • cipciseși
a III-a (el, ea)
  • cipcește
 (să)
  • cipcească
  • cipcea
  • cipci
  • cipcise
plural I (noi)
  • cipcim
 (să)
  • cipcim
  • cipceam
  • cipcirăm
  • cipciserăm
  • cipcisem
a II-a (voi)
  • cipciți
 (să)
  • cipciți
  • cipceați
  • cipcirăți
  • cipciserăți
  • cipciseți
a III-a (ei, ele)
  • cipcesc
 (să)
  • cipcească
  • cipceau
  • cipciră
  • cipciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cipciiverb

  • 1. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva. DLRLC
    sinonime: pleoscăi plescăi
    • format_quote Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66. DLRLC

cipcă, cipcisubstantiv feminin

  • 1. regional Dantelă. DLRLC
    sinonime: dantelă
    • format_quote O păreche de papuci de-aceia cu roze și cipci. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Vinde-ți, mîndro, ce ți-i vinde, Vinde-ți cipca de la poale, Mă scoate de la-nchisoare. HODOȘ, P. P. 89. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.