CIPCIÍ vb. v. pleoscăi, plescăi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cipcií (-iésc, -ít), vb. – 1. A ciripi, a piui. – 2. A se bălăci. Creație spontană, ca ciripi. – Der. cipciit, s. n. (bălăceală).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cipcií vb., ind. prez. 3 sg. cipciéște (sil. -ci-eș-), imperf. 3 sg. cipciá; conj. prez. 3 sg. și pl. cipciáscă; ger. cipciínd (sil. -ci-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÍPCĂ, cipci, s. f. (Reg.) Dantelă. – Magh. csipke (sb. čipka).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CÍPCĂ s. v. dantelă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cípcă s.f. (reg.) 1. împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițură. 2. panglică, fundă, cordea, cordică, petele. 3. brățară.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cípci, cipcésc, vb. IV (reg.) a fura, a mangli, a șuti.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cípcă (cípci), s. f. – 1. Broderie. – 2. Panglică. Mag. csipke (Tiktin; DAR), cf. sb. cipka. În Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cípcă f., pl. ĭ saŭ e (ung. csipke). Trans. Maram. Dantelă (Iorga, Negoț. 236; Țpl.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink