CIOVÉI, cioveie, s. n. (Reg.) Obiect casnic (vechi și fără valoare). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOVÉI, cioveie, s. n. Obiect casnic, în special vas (de lemn); unealtă veche. [Var.: ciuvéi s. n.] – Sas șof (= germ. Schaff) + suf. -ei.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ciovéi (-íe), s. n. – Hîrb; se spune în general despre obiecte casnice vechi și fără valoare, și mai cu seamă despre vasele de lemn. Origine incertă. Ar putea fi sl. čvanĭ „găleată de lemn,” de unde și ciuvai (var. Trans., cioban, Banat, ciuvan), s. n. (albie; găleată) și ciuvaie, s. f. (bute; oală); cf. ciobacă. După Mîndrescu și DAR, din germ. Schaff „vas de lemn”; Scriban se referă la sb. čivija „lemn”. Pentru ciubeică, cf. ciubuc.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciovéi s. n., pl. ciovéie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭovéĭ și cĭuvéĭ n., pl. eĭe (sîrb. čivija, bucățică de lemn. Cp. și cu it. civaie, legume). Nord. Pl. Cĭorcĭoboate, hondrobeĭe, obĭecte casnice (cutiĭ, putinĭ, clondire ș. a.): în acest paravan încap multe cĭoveĭe ale caseĭ, ca într´o camară (Sadov. VR. 1911, 3, 384); ghemuit între bulendre și „ceoveĭe” într´un cort (N. N. Beldiceanu, CL. 1910, 12, 1145). – Și cĭuhăĭe, în Nț. și cĭuheĭe (rev. I. Crg. 5, 183), în Btș. șuveĭe. În Meh. șuveĭ, o bucată de lemn de aruncat într´un pom ca să cadă poamele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOVÉIE s. pl. v. boarfe, bulendre, calabalâc, catrafuse, troace, țoale.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink