CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). – Cioară + suf. -oi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIORÓI ~ m. Bărbătușul ciorii. /cioară + suf. ~oi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIORÓI s. (BOT.; Inula germanica și salicina) (reg.) cioroinic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIORÓI s. v. corb, rom, țigan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciorói s. m., pl. ciorói, art. cioróii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭoróĭ m., pl. tot așa. Masculu cĭoriĭ. Fig. Iron. Țigan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

cioroi, -oaică, cioroi, -oaice s. m., sf. (peior.) 1. țigan. 2. negru.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink