8 definiții pentru ciorecar
Explicative DEX
ciorecar sm [At: JIPESCU, O. 20 / V: ~ricar / Pl: ~i / E: cioareci + -ar] (Reg) Țăran care poartă cioareci (1).
CIORECAR sm. Țăran îmbrăcat cu cioareci.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CIORECAR, ciorecari, s. m. (Uneori în opoziție cu nădrăgar sau pantalonar) Țăran care poartă cioareci. – Variantă: cioricar (ȘEZ. II 212) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIORECAR, ciorecari, s. m. Țăran care poartă cioareci; p. ext. țăran. [Var.: cioricar s. m.] – Din cioarec[i] + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ciorecar m. țăran ce poartă cioareci.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioricar sm vz ciorecar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIORICAR s. m. v. ciorecar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIORICAR s. m. v. ciorecar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
ciorecar, ciorecari, s.m. (înv.) țăran ce purta cioareci.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciorecar
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ciorecar, ciorecarisubstantiv masculin
- 1. Țăran care poartă cioareci. DLRLC
etimologie:
- cioarec[i] + -ar. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.