2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciorciolit1 sn [At: MDA ms / E: ciorcioli] (Reg) Mânjire.
ciorciolit2, ~ă a [At: CONTEMPORANUL III, 261 / Pl: ~iți, ~e / E: ciorciolit] (Reg) Mânjit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭorcĭolít, V. cĭurcĭulit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ciorcioli vt [At: DA / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) A mânji.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciurciulit, ~ă a [At: DICȚ. / V: ciorciolit / Pl: ~iți, ~e / E: ciurciuli] (Pbl) Ciuciulit (și plin de noroi).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭurcĭulít, -ă adj. (d. cĭucĭulete). Nord. Ploŭat orĭ plin de noroĭ moale: caĭ cĭurcĭuliți. – Și cĭorcĭolit (cp. și cu ung. csór-csódni, a deveni vermănos).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciorciolit, ciorciolită, adj. (reg.) mânjit, murdărit, înnoroiat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciorcioli, ciorciolesc, vb. IV (reg.) a mânji, a murdări; a tăvăli prin noroi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||