ciorbalâc sn [At: PONTBRIANT, D. / V: ~lic / Pl: ~uri / E: tc çorbalyk] (Înv) 1 Polonic. 2 Castron pentru ciorbă.

ciorbalâc n. lingură mare de scos ciorbă. [Turc. ČORBALYK].

ciorbalic sn vz ciorbalâc

† CIORBALÎC (pl. -îcuri) sn. 1 ‡ Castron de pus ciorba, supieră ¶ 2 Mold. Polonic, lingură mare cu care se ia ciorba din oală (RV.-CRG.) [tc.].

cĭorbalîc n., pl. e (turc. čorbalyk, de cĭorbă, de unde și sîrb. čorbalok, castron de cĭorbă). Munt. Rar. Mold. Polonic, linguroĭ, chepcea, cáuc, lingura cu care se scoate cĭorba din oală saŭ din castron. Zemurcă, zeamă lungă. – În nord -lic și -lîc, polonic.

linguróĭ n., pl. oaĭe. Lingură mare de scos cĭorba din oală orĭ din castron (în sud și cĭorbalîc, în nord și polonic).

ciorbalîc s. v. POLONIC.

ciorbalâc, ciorbalâcuri, s.n. (înv.) lingură mare de scos ciorbă.