cĭorbagíŭ m. (turc. čorbagy, id.). Vechĭ. Comandantu unuĭ regiment de ĭenicerĭ (adică „distribuitoru cĭorbeĭ”, fiind-că sultanu, fiind considerat ca părintele hrănitor al ĭenicerilor, șefiĭ lor purtaŭ titlurĭ culinare). Fig. Om bogat, notabil, boĭer. În Turcia, primar rural. – Fem. -gĭoaĭcă, pl. e.