2 intrări
36 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciopăți v vz ciopârti
CIOPĂȚI vb. IV v. ciopîrți.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOPÂRTI vb. IV v. ciopârți.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOPÂRTI vb. IV v. ciopârți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIOPÂRȚI, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ciocâlti v vz ciopârți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciopartă sf vz ciopată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioparte sf vz ciopată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciopată sf [At: GORJAN, H. I, 82/6 / V: ~artă, ~părtă, ~pârtă, ~arte / Pl: ~păți / E: mg csapat „ceată, grupă, grămadă”] (Reg) 1 (Mpl) Bucată de carne tăiată (sau ruptă) din corpul unui om (sau animal) Cf ciozvârtă, halcă, hartan. 2 Jumătate de nucă sau de măr.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciopărtă sf vz ciopată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciopârtă sf vz ciopată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciopârti vt vz ciopârți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciopârți vt [At: BARONZI, L. 105/4 / V: ~ocâlti, ~rti / Pzi: ~țesc / E: ciopată cf cârti] 1 A tăia în bucăți mici. 2 A tranșa. 3 A ciopli rău. 4-5 (Reg) A tăia fără îndemânare (sau fără rost).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. V. ciozvârtă. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIOPÂRȚI, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Regional) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal; ciozvîrtă. V. hartan. Lovindu-o cu sabia o dată, îi tăie trupu în doauă ciopăți. GORJAN, H. I 82. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) ciopăți-ciopăți = a rupe, a sfîșia, a tăia (pe cineva sau ceva) în bucățele. Începu a mi-ți cresta pe șarpe și cruciș și curmeziș, pînă ce îl făcu ciopăți-ciopăți. ISPIRESCU, L. 343.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOPÎRTI vb. IV V. ciopliți.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOPÎRȚI, ciopîrțesc, vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică o ființă sau o parte a corpului ei) A tăia în bucăți. V. hăcui, măcelări, mutila. Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254. Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114. ◊ (Prin exagerare) Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186. ◊ Fig. Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49. 2. A tăia un obiect într-un mod neregulat sau la întîmplare; a ciopli rău, neîndemînatic, unde nu trebuie. (Atestat în forma ciopîrți) O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. – Variante: ciopîrți (ODOBESCU, S. II 513), ciopăți (TEODORESCU, P. P. 479) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CIOPÂRȚI ~esc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciocârti. 2) (un material, o piesă etc.) A lucra rău, inestetic, dând dovadă de neîndemânare. /Din reg. ciopartă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciopă(r)tă f. bucată ruptă sau trunchiată: începu a mi-ți cresta pe șarpe până ce-l făcu ciopăți, ciopăți ISP. [Formă amplificată dintr’un primitiv ciop, trunchiu; cf. ciump; v. ciocârti].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciopârțì v. a tăia în bucăți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭopátă f., pl. ățĭ (ung. csapat, ceată, trupă, grămadă, d. csapni, a reteza; csapatos, bătut bine). Pl. Vest. Bucățĭ retezate; a tăĭat balauru’n cĭopățĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciopată (reg.) s. f., g.-d. art. ciopății; pl. ciopăți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciopârți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, 3 sg. ciopârțește, imperf. 1 ciopârțeam; conj. prez. 1 sg. să ciopârțesc, 3 să ciopârțească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciopată (reg.) s. f., g.-d. art. ciopății; pl. ciopăți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciopârți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, imperf. 3 sg. ciopârțea; conj. prez. 3 să ciopârțească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciopată s. f., g.-d. art. ciopății; pl. ciopăți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciopârți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, imperf. 3 sg. ciopârțea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciopârțească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciopîrți
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ciopârțesc, -țeam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIOPATĂ s. v. ciozvârtă, halcă, hartan.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOPÂRȚI vb. a sfârteca, a sfâșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciopată s. v. CIOZVÎRTĂ. HALCĂ. HARTAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOPÎRȚI vb. a sfîrteca, a sfîșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crîmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocîrti, (prin Mold.) a cîrnosi, (prin Ban.) a cîrti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciopată (ciopăți), – Bucată, felie de carne. – Var. ciopartă, ciopărtă, ciopîrtă. Mag. csapat „grămadă”, care înseamnă și „turmă” (DAR). R din var. se explică probabil prin confuzie cu mag. csoport „turmă” (› ciopor). Se folosește de preferință la pl. Der. ciopățică, s. f. (dans tipic); ciopătăi, s. f. pl. (labe); ciopîrtac, adj. (care are coada tăiată); ciopîrlac, s. n. (băț); ciopîrti (var. ciopîrți, ciocîrti, ciocîlti, ciopăți), vb. (a tăia, a face bucăți; a tranșa); ciopîrțeală (var. ciocîrteală), s. f. (tăiere în bucăți); ciocîrt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopîrțel, s. m. (plantă, Celosia cristata).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F61) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ciopată, ciopățisubstantiv feminin
- 1. Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. DEX '09 DLRLC
- Lovindu-o cu sabia o dată, îi tăie trupu în doauă ciopăți. GORJAN, H. I 82. DLRLC
- A face (pe cineva sau ceva) ciopăți-ciopăți = a rupe, a sfâșia, a tăia (pe cineva sau ceva) în bucățele. DLRLC
- Începu a mi-ți cresta pe șarpe și cruciș și curmeziș, pînă ce îl făcu ciopăți-ciopăți. ISPIRESCU, L. 343. DLRLC
-
-
etimologie:
- csapat „grămadă, ceată”. DEX '09 DEX '98
ciopârți, ciopârțescverb
- 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254. DLRLC
- Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114. DLRLC
- Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186. DLRLC
- Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49. DLRLC
-
- 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. DEX '09 DLRLC
- O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. DLRLC
-
etimologie:
- ciopa(r)tă (modificat după parte). DEX '09 DEX '98