13 definiții pentru cioplitură

din care

Explicative DEX

CIOPLITURĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire. – Ciopli + suf. -tură.

CIOPLITURĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire. – Ciopli + suf. -tură.

cioplitu sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA / Pl: ~ri / E: ciopli + -tură] (Pop) 1 Cioplire (1). 2 Obiect cioplit2 (1). 3 Așchie rezultată prin cioplire (1). 4 (Reg) Parte de slănină mai subțire, de la burtă.

CIOPLITURĂ, cioplituri, s. f. (Cu sens colectiv) Surcele, așchii căzute prin cioplire. Cioplitură de rășinoase.

CIOPLITURĂ ~i f. 1) Obiect făcut prin cioplire. 2) Așchie desprinsă prin cioplire. 3) col. Mulțime de așchii, rezultate din cioplire. /a ciopli + suf. ~tură

cioplitură f. rezultatul cioplirii: 1. lucru cioplit; 2. surcele sau așchii căzute din cioplire.

cĭoplitúră f., pl. ĭ. Lucru cĭoplit. Bucățĭ căzute din cĭoplire. Mold. nord. Slănină (în general).

Ortografice DOOM

cioplitu (desp. cio-pli-) s. f., g.-d. art. ciopliturii; pl. cioplituri

cioplitu (cio-pli-) s. f., g.-d. art. ciopliturii; pl. cioplituri

cioplitu s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. ciopliturii; pl. cioplituri

Sinonime

CIOPLITU s. crestătură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O ~ în lemn.)

CIOPLITU s. v. sculptură.

CIOPLITU s. crestătură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O ~ în lemn.)

cioplitu s. v. SCULPTURĂ.

Intrare: cioplitură
cioplitură substantiv feminin
  • silabație: cio-pli- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioplitu
  • cioplitura
plural
  • cioplituri
  • ciopliturile
genitiv-dativ singular
  • cioplituri
  • ciopliturii
plural
  • cioplituri
  • ciopliturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cioplitu, ciopliturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a ciopli. DEX '09 DEX '98
  • 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. DEX '98 DEX '09
  • 3. de obicei (cu sens) colectiv Surcea, așchie căzută prin cioplire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cioplitură de rășinoase. DLRLC
etimologie:
  • Ciopli + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.