O definiție pentru ciompleu
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciompleu, ciompleuri, s.n. (reg.) 1. arbore rupt pe jumătate și rămas cu rădăcina în pământ; cioaftă, ciung, ciolpan. 2. partea cozii unui animal din care crește părul; trupină, butur; ciunt, cotor, tulei.
Intrare: ciompleu
ciompleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.