CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. – Ciomag + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOMĂGÁR ~i m. pop. Persoană înclinată spre bătaie (cu ciomagul). /ciomag + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOMĂGÁR s. v. bătăuș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciomăgár s. m., pl. ciomăgári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink