CIOMĂGAȘ, ciomăgași, s. m. (Rar) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.

ciomăgaș² sn [At: BASME, ap. ȘIO / Pl: ~e / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgel (1-2).

ciomăgaș¹ sm [At: DA / V: ~mag~ / Pl: ~i / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgar (1-2).

CIOMĂGAȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.

CIOMĂGAȘ, ciomăgași, s. m. Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș. Cînd ajunseră la pod, începură să înțeleagă, căci îi opriră niște ciomăgași. PAS, L. I 194.

CIOMĂGAȘ, ciomăgași, s. m. Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș. ♦ Gonaci. – Din ciomag + suf. -aș.

ciomăgaș m. bătăuș.

cĭomăgáș m. Fam. Iron. Bătăuș cu cĭomagu.

ciomagaș sn vz ciomăgaș¹

CIOMAGAȘ sm. Bătăuș, cel ce bate cu ciomagul.

OALĂ (pl. -le) sf. 1 🏺 Vas de pămînt ars sau de metal pentru fiert bucatele sau pentru diferite alte trebuințe: ~ de pămînt, de fier, de tuciu; ~ cu două mănuși sau cu două torți; ~ de lapte, de vin, de apă, de supă; ~ cu unt, cu smîntînă, cu miere; ~ de flori, ghiveciu; ~ de noapte; capacul, fundul oalei; să nu mănînci din ~, că-ți plouă la nuntă (GOR.); – (P): oala fără de mănușă ajunge după ușă; oala dogită în zadar o mai legi; se laudă oala că va sparge căldarea, cel slab se laudă că va birui pe cel mai tare; oala la foc și iepurele în pădure, face planuri cum să se folosească de un lucru pe care nu l-a dobîndit încă; oala acoperită nu dă gunoaie în ea, omul prevăzător sau cel care nu lasă pe alții să se amestece în treburile lui, e ferit de multe neajunsuri; oala nu se umple cu vorbe, făgăduelile, vorbele numai nu țin loc de ajutor; se amestecă unde nu-i fierbe oala; nu te amesteca unde nu-ți fierbe oala sau nu-ți băga nasul (sau botul sau lingura) unde nu-ți fierbe oala, nu te amesteca unde nu ți-e treaba; (P): a suflat în fundul oalei, a tras la măsea, a băut strașnic; a lua, a prinde ca din ~, fără greutate, cu cea mai mare ușurință: de-a necheza un cal, atunci mai bine să nu furi, că te prinde ca din ~ (GOR.); se învîrtește ca mîța împrejurul oalei cu smîntînă; a pățit cinstea mîței la oala cu smîntînă, a fost prins asupra faptului și a pățit rușinea, a mîncat bătaie; s’a făcut oale și ulcioare, a murit: poate acuma a fi oale și ulcioare, și tot Nichifor Coțcariul i-a rămas bietului om numele (CRG.); a plăti oalele sparte (de altul), a plăti paguba făcută de altul, a păți pentru faptele altuia; 👉 CIOMAG2, FIERBE I. 1, HÎRB1, MUSTAȚĂ1 ¶ 2 Conținutul unei oale: a dat oala’n foc; a băut o oală de vin ¶ 3 Olan [refăcut din pl. oale, sg. *oa < lat. ollam].

ciomăgaș² (persoană) (rar) s. m., pl. ciomăgași

ciomăgaș¹ (obiect) (înv.) s. n., pl. ciomăgașe

ciomăgaș¹ (persoană) (rar) s. m., pl. ciomăgași

ciomăgaș² (ciomag mic) (rar) s. n., pl. ciomăgașe

ciomăgaș (ciomag mic) s. n., pl. ciomăgașe

ciomăgaș (persoană) s. m., pl. ciomăgași

CIOMĂGAȘ s. v. bătăuș.

CIOMĂGAȘ s. bătăuș, ciomăgar, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaș. (Un ~ incorigibil.)