CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOMĂGÁȘ s. v. bătăuș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciomăgáș (persoană) s. m., pl. ciomăgáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciomăgáș (ciomag mic) s. n., pl. ciomăgáșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭomăgáș m. Fam. Iron. Bătăuș cu cĭomagu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink