4 definiții pentru cioian
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cioian sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/2 / V: tui~[1] / Pl: ~e / E: tc çevkian (çevgian, çövgian] (Tcm; îvr) Toiag acoperit cu argint, purtat de ciaușii domnești. corectat(ă)
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: țuian — LauraGellner
țuian1[1] sn vz cioian
- În definiția principală, această variantă este tipărită: tuian — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cioian (-ne), s. n. – Baston argintat, semn distinctiv al solilor Domnului din Munt. sau din Mold. Tc. çövgian (Loebel 242).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cioian, cioiane, s.n. (înv.) toiag acoperit cu argint și purtat de ciaușii domnești.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cioian
cioian substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)