CIOCLOVINĂ, cioclovine, s. f. (Pop.) Termen de dispreț dat unui om arogant, parvenit. – Cf. ciocoi¹.

cioclovină sf [At: ALECSANDRI, T. 921 / V: ~ovă sf / Pl: ~ne / E: nct] (Pop; dep) Om arogant.

CIOCLOVINĂ, cioclovine, s. f. (Pop.) Termen de dispreț dat unui om arogant, parvenit. – Et. nec. Cf. ciocoi¹.

CIOCLOVINĂ, cioclovine, s. f. Termen de dispreț pentru o persoană făcînd parte din clasa exploatatoare (boier, moșier, ciocoi). În vremea asta cioclovina se pîrpolea pe jăratic s-o vadă [pe Ancuța]. VLAHUȚĂ, la TDRG. De-acum te ține S-amețești bine Pe cioclovine Și pe bonjuri (= bonjuriști). ALECSANDRI, T. 921.

CIOCLOVINĂ ~e f. înv. depr. Om al stăpânirii, parvenit, arogant și îngâmfat. /Orig. nec.

cĭoclovină f., pl. e (d. cĭocloĭ cu sufixu slav -ovină. E și un nume de munte care, ca și vecinu Stîrmina, lîngă Tismana, înseamnă „țuguĭata”). Epitet maĭ injurios de cît cĭocoĭ.

ciocloavă sf vz cioclovină

ciorcovină sf vz cioclovină

ciocloavă (cioclovină) m. ciocoiu ruginit (termen de dispreț). [Compromis din ciocoiu și cioclu].

cioclovină (pop.) (desp. cio-clo-) s. f., g.-d. art. cioclovinei; pl. cioclovine

cioclovină (pop.) (cio-clo-) s. f., g.-d. art. cioclovinei; pl. cioclovine

cioclovină s. f. (sil. -clo-), g.-d. art. cioclovinei; pl. cioclovine

CIOCLOVINA USCATĂ, peșteră în NV M-ților Șureanu, la 775 m alt., pe terit. satului cu același nume (jud. Hunedoara). Lungime: 450 m. Constituită dintr-o galerie orizontală, fosilă, cu porțiuni concreționare; locuită în epoca paleolitică (Paleoliticul superior). În stratul de cultură aurignaciană, în care apar și elemente musteriene, a fost descoperită o cutie craniană de tip „homo sapiens fosilis” (c. 60.000-10.000 î. Hr.).

cioclovină, cioclovine s. f. v. ciochist.