cioclaș¹ sm [At: RĂDULESCU-CODIN, L. / Pl: ~i / E: cioclu + -aș] (Îrg) 1 „Consilier municipal care încerca ludea, adică ”darea pe lux". 2 Om care participă la înmormântări.

cioclaș² sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: cioaclă + -aș] (Reg) Țăran care vine la oraș cu o legătură de lemne de vânzare.

* CIOCLAȘ¹ sm. Țăran care cară sau vinde lemne cu cioacla.

‡ CIOCLAȘ² sm. Consilier comunal: ~ii satului nu știu încotro s’o mai dea (R.-COD.) [cioclu].

cioclaș m. țăran care vinde lemne cu căruța [V. cioaclă].

cĭocláș m. (d. cĭoacă). Cel ce vinde lemne cu cĭoacla. Vechĭ. Cĭoclu.

* CIOCLU sm. 1 Individ care, în timpul unei epidemii de ciumă, căra morții la groapă; în timpurile vechi acești ciocli aveau un staroste, și se bucurau de multe privilegii: cioclii... , nu lipseau de a arunca sdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea (I.-GH.) ¶ 2 Cel ce ridică morții spre a-i duce la cimitir (🖼 1195): fii tu ~ și eu le voiu fi popă (GN.). ¶ 3 = CIOCLAȘ² (R.-COD.) [comp. bg. čokla]_.

CIOCLU, ciocli, s. m. Persoană care transportă morții la groapă.

cioclaș, cioclași, s.m. (reg.) țăran care vinde lemne cu căruța.