cĭochináre f., pl. ărĭ (d. cĭochină). Cĭochină, curea de legat ceva (de ex., mantaŭa) de șa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOCHINÁR, ciochinare, s. n. Mănunchi de curelușe scurte, având la capete ochiuri sau inele, de care vânătorii atârnă păsările vânate. – Ciochină + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

ciochinár s. n., pl. ciochináre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink