ciocârtit, ~ă a vz ciopârțit

ciocărti v vz ciocârti

ciocâltit, ~ă a vz ciopârțit

ciocârti v [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ciocăr~ / Pzi: ~tesc / E: ciopârti (+ cioc)] (Îrg) A ciopârți.

ciopărțit, ~ă a vz ciopârțit

ciopățit, ~ă a vz ciopârțit

ciopârtat, ~ă a vz ciopârțit

ciopârtit, ~ă a vz ciopârțit

ciopârțit, ~ă a [At: SIHLEANU, ap. TDRG. / V: ~ocâltit, ~ocârtit, ~părtit, ~păr~, ~pățit, ~pârtat, ~pârtit / Pl: ~iți, ~e / E: ciopârți] 1 Tăiat în bucăți mici. 2 Tranșat. 3 Cioplit rău. 4-5 (Reg) Tăiat rău (sau inutil). 6 (D. față) Brăzdat. 7 (D. vase) Știrbit.

* CIOCÎRTI (-tesc) vb. tr. Mold. Bucov. Băn. 1 A fărîma în bucăți (cu o unealtă tăioasă), a tăia un trup în bucăți, a ciopîrți: Cu paloșu-l ciocîrtea, Bucată de șapte-oca, Nici dulăii n’o mînca (TOC.) 1f © A ciopli: începe a ~ un gărneț de stejar (CRG.).

CIOPÎRTI (-tesc), CIOPĂ(R)TI (-tesc), CIOPÎRȚI, CIOPĂȚI (-țesc) vb.tr. = CIOCÎRTI: îi chisăgea și-i ciopârtea ca pe castraveți (ISP.); o calfă de dulgher stîngaciu ciopîrtește bîrca (ODOB.) [ciopartă].

CIOCÎRTI, ciocîrtesc, vb. IV Tranz. (Mold.) A ciopîrți. Începe a ciocîrti un gîrneț de stejar din anul trecut. CREANGĂ, P. 125. ◊ Absol. Ce vrea să zică de-a fi cineva doctor, hirurg!... Pînă ce n-a tăia, n-a ciocîrti, n-a hăcui, nu se ține mulțămit. ALECSANDRI, T. 1200.

CIOCÎRTI, ciocîrtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ciopîrți. – V. ciopîrți.

A CIOCÂRTI ~esc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciopârți. 2) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând așchii sau bucăți (pentru a da o anumită formă); a ciopli. /v. a ciopârți

ciocârtì v. Mold. a tăia în bucăți: odoare ciocârtite sub mii de lovituri AL. [Derivat poate din ciocârtă (v. ciopârtă), formă amplificată din cioc trunchiu (v. ciocălâu), cu sensul primitiv de parte trunchiată sau bucată tăiată].

cĭocîrtésc, V. cĭopățesc.

cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.

ciocârti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtesc, 3 sg. ciocârtește, imperf. 1 ciocârteam; conj. prez. 1 sg. să ciocârtesc, 3 să ciocârtească

ciocârti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtesc, imperf. 3 sg. ciocârtea; conj. prez. 3 să ciocârtească

ciocârti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtesc, imperf. 3 sg. ciocârtea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocârtească

ciocârtesc, -team 1 imp.

CIOCÂRTI vb. v. ciopârți, ciopli, sfârteca, sfâșia, struji.

ciocîrti vb. v. CIOPÎRȚI. CIOPLI. SFÎRTECA. SFÎȘIA. STRUJI.