opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOBĂNEȘTE adv. Ca ciobanii; fig. necioplit, grosolan. – Cioban + suf. -ește.

CIOBĂNEȘTE adv. Ca ciobanii; fig. necioplit, grosolan. – Cioban + suf. -ește.

ciobănește av [At: SEVASTOS, N. 281 / E: cioban + -ește] 1 Ca ciobanii. 2 (Spc) În felul în care joacă ciobanii.

CIOBĂNEȘTE adv. Ca ciobanii. Îl văd copil de unsprezece ani, răzemat în bîtă ciobănește, cu opincuță strînsă pe picior. VLAHUȚĂ, O. A. 510. Băietul se pune ciobănește, într-un genunchi, îmbucă răpede ce îmbucă și-apoi se duce după trebi. CREANGĂ, P. 153.

CIOBĂNEȘTE adv. În felul ciobanilor; cum obișnuiesc ciobanii; ca ciobanii. /cioban + suf. ~ește

cĭobănéște adv. Ca cĭobaniĭ.

CIOBĂNI, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

CIOBĂNI, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

ciobăni [At: ALECSANDRI, T. 613 / Pzi: ~nesc / E: cioban2] 1 vi A fi cioban (1). 2 vt A face pe cineva cioban2 (1).

CIOBĂNI, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. ◊ Refl. A se face cioban. Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.

A CIOBĂNI ~esc 1. intranz. A practica ocupația de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban

A SE CIOBĂNI mă ~esc intranz. A deveni cioban. /Din cioban

ciobănesc a. de cioban: să-mi dai glugă ciobănească POP. ║ ciobănește, adv. ca ciobanii, după obiceiul ciobanilor: băiatul se pune ciobănește într’un genunchiu CR.

ciobănì v. a fi, a se face cioban: foaie verde și o lalea, Miul mi se ciobănia POP.

2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciobănește adv.

ciobănește adv.

ciobăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănesc, 3 sg. ciobănește, imperf. 1 ciobăneam; conj. prez. 1 sg. să ciobănesc, 3 să ciobănească

ciobăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănesc, imperf. 3 sg. ciobănea; conj. prez. 3 să ciobănească

ciobăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănesc, imperf. 3 sg. ciobănea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOBĂNEȘTE adv. păstorește, (înv.) păcurărește. (Trăiește ~.)

CIOBĂNEȘTE adv. păstorește, (înv.) păcurărește. (Trăiește ~)

CIOBĂNI vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)

CIOBĂNI vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciobăni, ciobănesc v. t. a viola.

Intrare: ciobănește
ciobănește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • ciobănește
Intrare: ciobăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciobăni
  • ciobănire
  • ciobănit
  • ciobănitu‑
  • ciobănind
  • ciobănindu‑
 singular plural
  • ciobănește
  • ciobăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciobănesc
 (să)
  • ciobănesc
  • ciobăneam
  • ciobănii
  • ciobănisem
a II-a (tu)
  • ciobănești
 (să)
  • ciobănești
  • ciobăneai
  • ciobăniși
  • ciobăniseși
a III-a (el, ea)
  • ciobănește
 (să)
  • ciobănească
  • ciobănea
  • ciobăni
  • ciobănise
plural I (noi)
  • ciobănim
 (să)
  • ciobănim
  • ciobăneam
  • ciobănirăm
  • ciobăniserăm
  • ciobănisem
a II-a (voi)
  • ciobăniți
 (să)
  • ciobăniți
  • ciobăneați
  • ciobănirăți
  • ciobăniserăți
  • ciobăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ciobănesc
 (să)
  • ciobănească
  • ciobăneau
  • ciobăniră
  • ciobăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciobăneșteadverb

  • 1. Ca ciobanii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: păcurărește păstorește
    • format_quote Îl văd copil de unsprezece ani, răzemat în bîtă ciobănește, cu opincuță strînsă pe picior. VLAHUȚĂ, O. A. 510. DLRLC
    • format_quote Băietul se pune ciobănește, într-un genunchi, îmbucă răpede ce îmbucă și-apoi se duce după trebi. CREANGĂ, P. 153. DLRLC
etimologie:
  • Cioban + sufix -ește. DEX '98 DEX '09

ciobăni, ciobănescverb

  • 1. A fi cioban, a sluji ca cioban. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: păcurări păstori
    • format_quote O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. DLRLC
    • format_quote Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se face cioban. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502. DLRLC
etimologie:
  • cioban DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.