opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOBOTAR s. m. v. ciubotar.

ciobotar sm vz ciubotar

CIOBOTAR s. m. (Mold.) Cizmar. A: A petreace în Iopiia la un Simon oarecarele ciobotar. AP. 1646, 33r; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE. // C: Acea vulpe în toate nopțile întra într-un tîrgu pre fereastra unui ciobotari. S, 117v. Csobotar, Suttor. AC, 332. B: Din cîte minciuni au rămas, toate. . . le-au dat ciobotariului și pentru aceasta sînt toți meșterii mincinoși, iar mai mult decît toți ciobotarii. E 1748, 25^{r{. Etimologie: ciobotă + suf. -ar. Vezi și ciobotă.

ciobotar m. cismar (în Moldova).

cĭobotár m. (d. cĭobotă; rut. čobotár, rus. čĕbotárĭ). Mold. Cizmar.

CIUBOTAR, ciubotari, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: ciobotar s. m.] – Ciubotă + suf. -ar.

CIUBOTAR, ciubotari, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: ciobotar s. m.] – Ciubotă + suf. -ar.

cibotar sm vz ciobotar

ciubotar sm [At: DA / V: ciob~ / Pl: ~i / E: ciubotă + -ar] (Reg) Cizmar.

CIUBOTAR, ciubotari, s. m. (Mold.) Cizmar. D-apoi cu moș Chiorpec ciubotarul, megieșul nostru, ce necaz aveam! CREANGĂ, A. 45. (Cu pronunțarea dialectală ciubotari) Ajungind acolo toamna tîrziu, m-am așezat în gazdă la Pavel ciubotariul din ulița Rădășenii, unde erau și ceilalți tovarăși ai mei. CREANGĂ, A. 81. – Variantă: ciobotar s. m.

CIUBOTAR ~i m. pop. Meșter care confecționează sau repară încălțămintea; cizmar; pantofar. /ciubotă + suf. ~ar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciubotar (reg.) s. m., pl. ciubotari

ciubotar (reg.) s. m., pl. ciubotari

ciubotar s. m., pl. ciubotari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUBOTAR s. v. cizmar, pantofar.

ciubotar s. v. CIZMAR. PANTOFAR.

Intrare: ciobotar
cibotar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciobotar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciubotar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubotar
  • ciubotarul
  • ciubotaru‑
plural
  • ciubotari
  • ciubotarii
genitiv-dativ singular
  • ciubotar
  • ciubotarului
plural
  • ciubotari
  • ciubotarilor
vocativ singular
  • ciubotarule
  • ciubotare
plural
  • ciubotarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobotar
  • ciobotarul
  • ciobotaru‑
plural
  • ciobotari
  • ciobotarii
genitiv-dativ singular
  • ciobotar
  • ciobotarului
plural
  • ciobotari
  • ciobotarilor
vocativ singular
  • ciobotarule
  • ciobotare
plural
  • ciobotarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciubotar, ciubotarisubstantiv masculin

  • 1. regional Moldova Meșter care confecționează sau repară încălțămintea. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cizmar pantofar
    • format_quote D-apoi cu moș Chiorpec ciubotarul, megieșul nostru, ce necaz aveam! CREANGĂ, A. 45. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Ajungînd acolo toamna tîrziu, m-am așezat în gazdă la Pavel ciubotariul din ulița Rădășenii, unde erau și ceilalți tovarăși ai mei. CREANGĂ, A. 81. DLRLC
etimologie:
  • ciubotă + sufix -ar. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.