CIOBÍT, -Ă, ciobiți, -te, adj. Știrbit, spart în parte, crăpat. – V. ciobi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOBÍT adj. 1. ciocnit, știrb, știrbit. (Pahar ~.) 2. v. spart.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOBÍT s. 1. v. ciobire. 2. v. spargere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciobít adj. m., pl. ciobíți; f. sg. ciobítă, pl. ciobíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOBÍ, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A CIOBÍ ~ésc tranz. (obiecte casante) 1) A preface în cioburi; a sparge în bucăți. 2) A face să piardă o parte din margine; a știrbi. /Din ciob
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOBÍ vb. 1. a (se) ciocni, a (se) știrbi. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 2. v. sparge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobésc, imperf. 3 sg. ciobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ciobit, -ă, ciobiți, -te adj. beat; amețit.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciobi, ciobesc v. t. a consuma băuturi alcoolice.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink