2 intrări
19 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOBIT, -Ă, ciobiți, -te, adj. Știrbit, spart în parte, crăpat. – V. ciobi.
CIOBIT, -Ă, ciobiți, -te, adj. Știrbit, spart în parte, crăpat. – V. ciobi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciobit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: ciobi] 1-3 Știrbit, spart sau crăpat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOBI, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOBI, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
cioba v vz ciobi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciobi vt [At: MAT. FOLK. 102 / V: ~ba / Pzi: ~besc / E: ciob] 1-3 A știrbi, a sparge sau a crăpa un obiect casant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOBI, ciobesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un obiect, mai ales cu privire la un vas de sticlă, de porțelan, de lut etc.) A preface în cioburi, a sparge; a știrbi. Le arunca [păpușile] una într-alta... fără să se sinchisească dacă îi se întîmpla să le ciobească sau să le sfărîme. M. I. CARAGIALE, C. 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CIOBI ~esc tranz. (obiecte casante) 1) A preface în cioburi; a sparge în bucăți. 2) A face să piardă o parte din margine; a știrbi. /Din ciob
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciobit adj. m., pl. ciobiți; f. sg. ciobită, pl. ciobite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobesc, 3 sg. ciobește, imperf. 1 ciobeam; conj. prez. 1 sg. să ciobesc, 3 să ciobească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobesc, imperf. 3 sg. ciobea; conj. prez. 3 să ciobească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobesc, imperf. 3 sg. ciobea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIOBIT adj. 1. ciocnit, știrb, știrbit. (Pahar ~.) 2. v. spart.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOBIT s. 1. v. ciobire. 2. v. spargere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOBIT adj. 1. ciocnit, știrb, știrbit. (Pahar ~) 2. ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit, spart. (Vas de lut ușor ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOBIT s. ciobire, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ paharului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOBI vb. 1. a (se) ciocni, a (se) știrbi. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 2. v. sparge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOBI vb. 1. a (se) ciocni, a (se) știrbi. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 2. a (se) ciocni, a (se) crăpa, a (se) fisura, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ciobit, -ă, ciobiți, -te adj. beat; amețit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciobi, ciobesc v. t. a consuma băuturi alcoolice.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ciobit, ciobităadjectiv
etimologie:
- ciobi DEX '98 DEX '09
ciobi, ciobescverb
- 1. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Le arunca [păpușile] una într-alta... fără să se sinchisească dacă îi se întîmpla să le ciobească sau să le sfărîme. M. I. CARAGIALE, C. 60. DLRLC
-
etimologie:
- ciob DEX '98 DEX '09