CIOBĂNÍE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOBĂNÍE f. 1) Ocupație a ciobanului; oierit. 2) Stare de cioban. [Art. ciobănia; G.-D. ciobăniei; Sil. -ni-e] /cioban + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOBĂNÍE s. v. oierit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciobăníe s. f., art. ciobănía, g.-d. ciobăníi, art. ciobăníei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭobăníe f. Ocupațiunea de cĭoban, vĭața cĭobănească.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink