2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CINSTIRE, cinstiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect. 2. (Înv.) Demnitate înaltă ocupată de cineva. – V. cinsti.

cinstire sf [At: GCR II, 202/21 / Pl: ~ri / E: cinsti] 1 Respect. 2 Onoare. 3 (Înv) Venerare. 4 (Înv) Arătare a respectului prin închinare, salutare. 5 (Îvp) Slăvire a unei zile de sărbătoare religioasă. 6 (Înv) Lăudare. 7 (Înv) Conformare cu prevederile unei legi. 8 (Înv) Distingere. 9 (Înv) Apreciere. 10 (Pfm) Oferire a unui cadou. 11 (Pfm) Oferire de bacșiș. 12 (Înv) Răsplătire pentru purtare bună. 13 (Pfm) Tratare cu mâncare și (mai ales) cu băutură gratis, într-un local. 14 (Fam) Ridicare a unui pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva ori a ceva. 15 (Fam) Consumare a unei băuturi alcoolice. 16 (Reg) Îmbătare. 17 (Înv) Demnitate înaltă ocupată de cineva Si: distincție, rang. 18 (Înv) Petrecere.

CINSTIRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect. 2. (Înv.) Demnitate înaltă ocupată de cineva. – V. cinsti.

CINSTIRE s. f. 1. Acțiunea de a cinsti și rezultatul ei; respect, considerație. Această cinstire a culturii și a reprezentanților ei nu este întîmplătoare, ci decurge din întreaga politică a regimului nostru democratic. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 190. Întoarce-ți fruntea Ca un steag Ridicat pentru cinstirea Omului. BARANGA, V. A. 20. Trai plăcut, cinstire mare ALECSANDRI, T. I 144. 2. (Învechit) Demnitate, rang superior într-o slujbă. Încă-i va trimite cinstiri mari, care vor crește și înălța slava lui. BĂLCESCU, O. II 191.

cinstire f. 1. fapta de a cinsti, venerațiune: a patriei cinstire; 2. ospătare onorifică: aduceți teasuri pline de vin pentru cinstire At.

cinstíre f. Acțiunea de a cinsti. Închinare, toast, ciocnire de pahare, chef.

CINSTI, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș. 3. (Fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva. ♦ A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. ♦ Refl. A bea o băutură alcoolică. Ne-am cinstit cu o țuică. – Din sl. čĭstiti.

CINSTI, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș. 3. (Fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva. ♦ A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. ♦ Refl. A bea o băutură alcoolică. Ne-am cinstit cu o țuică. – Din sl. čĭstiti.

cinstea sf [At: RĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG / Pl: ~teli, (înv) ~tele / E: cinsti + -eală] (Înv) 1-18 Cinstire (1-18).

cinsti [At: COD. VOR. 137/5 / V: (reg) cen~, cis~ / Pzi: ~tesc / E: vsl чистити] 1 vt A respecta. 2 vt A onora. 3 vt (înv; c.i. o divinitate) A venera. 4 vt (Înv) A arăta cuiva respectul prin salut, prin îndemnul de a se așeza Vz a saluta, a se închina. 5 vt (Înv) A slăvi o zi de sărbătoare religioasă. 6 vt (Înv) A lăuda. 7 vt (Înv) A se conforma prevederilor unei legi. 8 vt (Înv) A distinge. 9 vt (Înv) A aprecia. 10 vt (Pfm) A face cuiva un dar. 11 vt (Pfm) A da cuiva un bacșiș. 12 vt (Înv) A răsplăti (pe cineva) pentru purtare bună. 13 vt (Pfm) A trata pe cineva într-un local cu mâncare și, mai ales, cu băutură gratis. 14 vt (Pfm) A plăti consumația cuiva. 15 vt (Fam) A ridica un pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva sau a ceva. 16 vr (Fam) A bea o băutură alcoolică. 17 vr (Reg) A se îmbăta.

CINSTI, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A arăta, respect (față de cineva sau ceva), a respecta, a onora. Ți-am arătat dragoste și te-am cinstit mai mult decît pe ceilalți. ISPIRESCU, L. 23. Sînt fiul tău care te-am cinstit totdeauna. CARAGIALE, O. III 77. Întîmplarea ce știu și voi s-o povestesc Mi-a spus-o un bătrîn pe care îl cinstesc. ALEXANDRESCU, P. 130. ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A distinge. Împăratul numi mai-mare peste oștile sale în Ungaria pe comitele Mansfeld... și-l cinsti cu titlul de principe. BĂLCESCU, O. II 69. 2. (Popular, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A face (cuiva) un dar, un cadou. Nănașul a cinstit pe finul său cu o pușcă și cu un paloș. RETEGANUL, P. V 69. ♦ (Ilustrînd moravuri vechi) A da (cuiva) un bacșiș. Dacă mi-l dai, te cinstesc. CAMILAR, N. I 96. 3. (Familiar și popular) A ospăta, a trata (mai ales cu băutură), a plăti consumația cuiva. Pas’, Ghigoriță, de-ți primește prietinul și-l cinstește cu niște mere murate. SADOVEANU, N. F. 38. La întoarcere, cinstea pe prieten cu un gît de rachiu. DUNĂREANU, N. 17. Se pomenește că-l cheamă cineva să-l cinstească. ISPIRESCU, L. 207. Ai să lași cu nouă lei. moș Nichifor, și te-a mai cinsti și fecioru-meu la Piatră. CREANGĂ, P. 113. ◊ Refl. reciproc. Mai cu seamă calfele nu mai munceau o vreme și se cinsteau ziua și noaptea în mahala. PAS, Z. I 159. Toți beau, Se cinsteau Și se ospătau. TEODORESCU, P. P. 23. ♦ (Complementul indică băutura) A închina, a bea în cinstea cuiva (sau a unui eveniment). Într-un medean... stăteau oameni în petrecere. Unii cinsteau mied. SADOVEANU, D. P. 151. Să cinstim cîte un pahar de vin în sănătatea gospodarilor. CREANGĂ, 60. ◊ Absol. Alăutele cîntau pretutindeni, cazacii frămîntau pămîntul, și într-un zvon amețitor se purtau prin rumeneala focurilor, chiuind și cinstind din oale mari de lut. SADOVEANU, O. I 168. Bătrînii cinstesc pe prispă. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. Ia poftim, puiculiță, de cinstește dumneata întîi! să vedem, poate c-ai pus ceva într-însul. CREANGĂ, A. 97.

A CINSTI ~esc tranz. 1) (persoane sau valori umane) A trata cu cinste maximă (izvorâtă dintr-un sentiment de apreciere deosebită). 2) fam. (persoane) A trata (în semn de prețuire, de prietenie), mai ales, cu băutură. 3) (băuturi alcoolice) A consuma fără a abuza. 4) înv. (persoane) A răsplăti cu un dar sau cu un bacșiș. /<sl. țistiti

cinstì v. 1. a onora: slava strămoșească pe strămoși cinstește GR. AL.; 2. a trata, a ospăta cu băutură: scoateți vin de ne cinstiți, că’s feciorii osteniți AL.

cinstésc v. tr. (vsl. čĭstíti). Onorez. Fam. Fac cinste, ofer băutură saŭ și mîncare gratis. V. intr. Beaŭ vin orĭ rachiŭ. V. refl. Beaŭ cu alțiĭ saŭ chear mă îmbăt bînd cu eĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cinstire s. f., g.-d. art. cinstirii; pl. cinstiri

cinstire s. f., g.-d. art. cinstirii; pl. cinstiri

cinstire s. f., g.-d. art. cinstirii; pl. cinstiri

cinsti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinstesc, 3 sg. cinstește, imperf. 1 cinsteam; conj. prez. 1 sg. să cinstesc, 3 să cinstească

cinsti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinstesc, imperf. 3 sg. cinstea; conj. prez. 3 să cinstească

cinsti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinstesc, imperf. 3 sg. cinstea; conj. prez. 3 sg. și pl. cinstească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CINSTIRE s. 1. v. apreciere. 2. v. glorie. 3. v. ospătare.

CINSTIRE s. 1. apreciere, atenție, cinste, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferență, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~) 2. cinste, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceți ~ eroilor patriei.) 3. ospătare, servire, servit, tratare. (~ cuiva cu mîncare și băutură.)

CINSTI vb. v. adora, diviniza, idolatriza, respecta, ține, venera.

CINSTI vb. 1. v. aprecia. 2. v. glorifica. 3. v. onora. 4. v. închina. 5. v. ospăta.

cinsti vb. v ADORA. DIVINIZA. IDOLATRIZA. RESPECTA. ȚINE. VENERA.

CINSTI vb. 1. a aprecia, a considera, a onora, a prețui, a respecta, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.) 2. a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 3. a onora. (Îl ~ această comportare.) 4. a închina. (~ un pahar.) 5. a ospăta, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mîncare și băutură.)

A cinsti ≠ a defăima, a necinsti

Intrare: cinstire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinstire
  • cinstirea
plural
  • cinstiri
  • cinstirile
genitiv-dativ singular
  • cinstiri
  • cinstirii
plural
  • cinstiri
  • cinstirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cinsti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinsti
  • cinstire
  • cinstit
  • cinstitu‑
  • cinstind
  • cinstindu‑
singular plural
  • cinstește
  • cinstiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinstesc
(să)
  • cinstesc
  • cinsteam
  • cinstii
  • cinstisem
a II-a (tu)
  • cinstești
(să)
  • cinstești
  • cinsteai
  • cinstiși
  • cinstiseși
a III-a (el, ea)
  • cinstește
(să)
  • cinstească
  • cinstea
  • cinsti
  • cinstise
plural I (noi)
  • cinstim
(să)
  • cinstim
  • cinsteam
  • cinstirăm
  • cinstiserăm
  • cinstisem
a II-a (voi)
  • cinstiți
(să)
  • cinstiți
  • cinsteați
  • cinstirăți
  • cinstiserăți
  • cinstiseți
a III-a (ei, ele)
  • cinstesc
(să)
  • cinstească
  • cinsteau
  • cinsti
  • cinstiseră
cesti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cinstire, cinstirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Această cinstire a culturii și a reprezentanților ei nu este întîmplătoare, ci decurge din întreaga politică a regimului nostru democratic. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 190. DLRLC
    • format_quote Întoarce-ți fruntea Ca un steag Ridicat pentru cinstirea Omului. BARANGA, V. A. 20. DLRLC
    • format_quote Trai plăcut, cinstire mare... ALECSANDRI, T. I 144. DLRLC
  • 2. învechit Demnitate înaltă ocupată de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încă-i va trimite cinstiri mari, care vor crește și înălța slava lui. BĂLCESCU, O. II 191. DLRLC
etimologie:
  • vezi cinsti DEX '98 DEX '09

cinsti, cinstescverb

  • 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ți-am arătat dragoste și te-am cinstit mai mult decît pe ceilalți. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
    • format_quote Sînt fiul tău care te-am cinstit totdeauna. CARAGIALE, O. III 77. DLRLC
    • format_quote Întîmplarea ce știu și voi s-o povestesc Mi-a spus-o un bătrîn pe care îl cinstesc. ALEXANDRESCU, P. 130. DLRLC
    • 1.1. De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziția «cu»: distinge. DLRLC
      sinonime: distinge
      • format_quote Împăratul numi mai-mare peste oștile sale în Ungaria pe comitele Mansfeld... și-l cinsti cu titlul de principe. BĂLCESCU, O. II 69. DLRLC
  • 2. popular A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nănașul a cinstit pe finul său cu o pușcă și cu un paloș. RETEGANUL, P. V 69. DLRLC
    • format_quote Dacă mi-l dai, te cinstesc. CAMILAR, N. I 96. DLRLC
  • 3. familiar A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pas’, Grigoriță, de-ți primește prietinul și-l cinstește cu niște mere murate. SADOVEANU, N. F. 38. DLRLC
    • format_quote La întoarcere, cinstea pe prieten cu un gît de rachiu. DUNĂREANU, N. 17. DLRLC
    • format_quote Se pomenește că-l cheamă cineva să-l cinstească. ISPIRESCU, L. 207. DLRLC
    • format_quote Ai să lași cu nouă lei. moș Nichifor, și te-a mai cinsti și fecioru-meu la Piatră. CREANGĂ, P. 113. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Mai cu seamă calfele nu mai munceau o vreme și se cinsteau ziua și noaptea în mahala. PAS, Z. I 159. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Toți beau, Se cinsteau Și se ospătau. TEODORESCU, P. P. 23. DLRLC
    • 3.1. A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Într-un medean... stăteau oameni în petrecere. Unii cinsteau mied. SADOVEANU, D. P. 151. DLRLC
      • format_quote Să cinstim cîte un pahar de vin în sănătatea gospodarilor. CREANGĂ, A. 60. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Alăutele cîntau pretutindeni, cazacii frămîntau pămîntul, și într-un zvon amețitor se purtau prin rumeneala focurilor, chiuind și cinstind din oale mari de lut. SADOVEANU, O. I 168. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Bătrînii cinstesc pe prispă. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Ia poftim, puiculiță, de cinstește dumneata întîi! să vedem, poate c-ai pus ceva într-însul. CREANGĂ, A. 97. DLRLC
    • 3.2. reflexiv A bea o băutură alcoolică. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Ne-am cinstit cu o țuică. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.