CINA, cinez, vb. I. Intranz. și tranz. A lua masa de seară, a mînca masa de seară. – Lat. cenare.

Cina m. 1. Roman celebru, de mai multe ori consul, partizan al lui Mariu, însângera Roma cu proscripțiunile sale și muri asasinat (84 a. Cr.); 2. descendent al lui Pompeiu, conspiră în contra lui August, care îl iertă (subiectul unei frumoase tragedii de Corneille).

CINNA, Lucius Cornelius (?-84 î. Hr.), om politic roman. După moartea lui Sulla (86 î. Hr.) a abrogat măsurile luate de acesta și împreună cu Marius a introdus la Roma un regim de teroare. Silit de revolta popularilor să se sinucidă.