9 definiții pentru «cinism»   declinări

CINÍSM, cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CINÍSM, (rar) cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

cinísm s. n., pl. cinísme
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CINÍSM ~e f. 1) Atitudine de ignorare ostentativă a moralei și a conveniențelor sociale general acceptate. 2) înv. Concepție filozofică, care avea la bază o asemenea atitudine față de societate. /<fr. cynisme, lat. cynismus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CINÍSM s.n. 1. Doctrina filozofilor cinici. 2. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gânduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. [Cf. fr. cynisme, gr. kynismos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CINÍSM s. n. 1. doctrina filozofilor cinici (II). 2. însușirea de a fi cinic; atitudine, faptă de om cinic. (< fr. cynisme, lat. cynismus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cinísm s. n., pl. cinísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cinism n. 1. doctrina cinicilor; 2. fig. disprețul bunei cuviințe, nerușinare.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*cinízm n., pl. e (vgr. kynismós). Fil. Doctrina filosofilor cinicĭ. Fig. Nerușinare, sfruntare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink