CINIC,-Ă, cinici,-e, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă pe față cu sînge rece și fără sfială, sfidător, fapte sau gînduri condamnabile; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă o asemenea atitudine. O dragoste frumoasă și gingașă este un lucru de preț, pentru care ești invidiat și care se apără de poftele celor cinici și grosolani. CAMIL PETRESCU, T. II 36. Mi s-a părut cinic răspunsul prietenului meu. SAHIA, U.R.S.S. 76. Din prima zi am observat la el un rîs batjocoritor, cinic, pe care nu-l avea înainte. VLAHUȚĂ, O. A. 470. 2. (În expr.) Filozofie cinică = doctrină filozofică în Grecia antică, care nu recunoștea normele morale existente și propovăduia o simplitate excesivă, prin întoarcerea la natură. Filozof cinic = adept al doctrinei filozofice descrise mai sus. Diogene, filozoful cinic.