cinghir sms vz cinghel

cinghír, V. țigher.

cinghel sn [At: DDRF / V: ~ghil, ~ghir (pl: ~e) / Pl: ~uri și ~e / E: tc çengel] 1 (Reg) Cârlig cu două brațe opuse, ca brațele unei balanțe, întrebuințat de măcelari ca să atârne bucățile de carne. 2 (Reg) Gheară care se înfige adânc. 3 (Pop) Belciug pus în nasul animalelor pentru a le putea trage.

cinghil sn vz cinghel

sicheră [At: N. TEST. (a. 1648) 65^V/19 / V: cighir^[1] (A și: cighir / Pl: cighiruri), țighir (A și: țighir / Pl: țighiruri), (înv) sighir, cinghir^[2] (Pl: cinghiruri), sihir^[3] (A: nct), țigher (Pl: țigh'eruri), țihir (Pl: țihiruri) / A și: sicheră / Pl: ~re / E: slv сикєра, ngr σικέρα] 1 sf (Îrg) Băutură alcoolică făcută din fructe (mai ales din mere). 2 sn (Reg; îf țighir și țihir) Zeamă care se obține prin stoarcerea tescovinei după ce s-a scos vinul și s-a adăugat puțină apă. corectat(ă)

sighir s vz sicheră

țigher sn vz sicheră

țighir² sn vz sicheră

țihir sn vz sicheră

CINGHEL (pl. -eluri) sn. 1 Cîrlig la cîntar (🖼 1168) ¶ 2 Cîrlig de care măcelarul atîrnă carnea [tc. čengel].

CINGHEL, cingheluri, s. n. Cîrlig special la balanță, de care se atîrnă marfa pentru a fi cîntărită. ♦ Cîrlig de care se atîrnă carnea în măcelărie. – Tc. çengel.

cinghel n. cârlig la cântar. [Turc. ČENGHEL].

cinghél n., pl. e (turc. čengel, d. pers. čangiál, cîrlig; ngr. tsingéli, alb. bg. sîrb. čengél. V. cinghie). Cîrlig de atîrnat carne la măcelărie. Belcĭugu care se pune’n nasu porcilor, urșilor ș. a. A pune cuĭva cingelu’n nas, a-l face să nu se maĭ poată mișca contra ta.

sícheră (orĭ sichéră?) f, pl. e (vgr. sikera, d. ebr. šéhar, vin de fructe; lat. sicera, de unde fr. cidre. V. cidru și țigher). L. V. Vin de fructe.

țighér și cighír n., pl. urĭ (ung. csiger, sîrb. cinger, rus. cihirĭ, vin de poame, probabil, rudă cu sicheră). Trans. Vin de poame (în L. V. cinghir). Mold. sud (țighir și țihir). Zeama care se stoarce din tescovină după ce s’a scos vinu și s’a turnat puțină apă. Bz. (țiver, pl. e, probabil fără legătură cu țeavă). Vasu din care ĭese rachiu și trece în serpentinu (trimnicu) pus în durbacă. V. livej).

țihír, V. țigher.

cinghel (cingheluri), s. n. – 1. Cerc, inel, fretă. – 2. Cîrlig. – Mr. cinghelu, megl. cenghiel. Tc. çenghel „cîrlig” (Roesler 608; Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσιγϰέλι, alb., bg., sb. čengel.

sicheră s. f. – Cidru. – Var. sighir, cighir. Gr. σίϰερα (Tiktin). Sec. XVII, înv.

cinghel, s. n. sg. (deț.) bătaie, încăierare.

cinghel, cinghele și cingheluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârlig de la măcelărie pentru atârnarea cărnii. 2. belciug (pus în nasul urșilor domesticiți).

sicheră, sichere, s.m. și f. 1. (s.f., înv. și reg.) băutură alcoolică făcută din fructe (mai ales din mere); cidru. 2. (s.n.; reg.; în formele: țighir și țihir) zeamă de tescovină.