-CHINEZIE elem. chin-.

cinetic, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 94 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cinétique] 1 a Care ține de mișcare. 2 a Privitor la mișcare. 3 a (Îs) Energie ~ă Energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 4 sf Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei Si: cinematică (1). 5 sf (Îs) ~ă chimică Ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții.

-CHINEZĂ v. chino¹-.

-CINEZĂ v. chino¹-.

CHIN- / CHINET(O)- / CHINEZI(O)-, -CHINEZĂ, -CHINEZIE / CINETO-, -CINEZĂ elem. „mișcare”, „transformare”. (< fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos)

-CHINEZĂ elem. chin-.

-CINEZĂ elem. chin-.

-CHINEZIE (-KINEZIE) „mișcare, transformare”. ◊ gr. kinesis „mișcare” > fr. -kinésie, germ. id. > rom. -chinezie și -kinezie.

-CHINEZĂ (-CINEZĂ, -KINEZĂ) „mișcare, mobilitate, transformare, diviziune”. ◊ gr. kinesis „mișcare” > fr. -kinèse și -cinèse, germ. -kinese, it. -cinesi > rom. -chineză, -cineză și -kineză.

-CINETIC (-KINETIC) „de mișcare, mobil”. ◊ gr. kinetikos „care se mișcă” > fr. -cinétique, engl. -kinetic > rom. -cinetic și -kinetic.

-CINEZĂ, v. -CHINEZĂ.

-KINEZĂ, v. -CHINEZĂ.

-KINEZIE, v. -CHINEZIE.