CINEROMÁN, cineromane, s. n. Roman1 scris în vederea transpunerii lui cinematografice. – Din fr. cinéroman.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINEROMÁN s. n. 1. roman scris în vederea adaptării cinematografice. 2. roman sub formă de fotografii sau de desene care se succed, ori de colaje pe bandă. (< fr. ciné-roman)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cineromán s. n., pl. cinerománe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cineromán s.n. (cinem.) Operă cinematografică bazată pe o operă literară ◊ „Intitularea (cine-roman după Eugen Barbu realizată de I.M.) se poate justifica prin aceea că scenariul este extras din romanul «Șoseaua Nordului».” Cont. 25 II 66 p. 6. ◊ „Un cine-roman de Eugen Barbu, care folosește o bogată informație de epocă în dorința de «a da autenticitate faptelor descrise».” R.l. 29 XII 75 p. 2 ◊ „[...] lipsește R.N., semnatar a trei cărți, unul dintre puținii care au abordat cine-romanul.” Săpt. 9 VI 78 p. 3; v. și 5 VII 74 p. 3, 22 VII 74 p. 2 (din fr. ciné-roman)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink