cineradiografie sf [At: DEX² / P: ~di-o~ / Pl: ~ii / E: cine[matografie] + radiografie] Tehnică radiografică permițând efectuarea de imagini în mișcare.

CINERADIOGRAFIE s.f. Tehnică radiologică permițînd efectuarea de imagini în mișcare. [< cine¹- + radiografie].

CINERADIOGRAFIE s. f. tehnică radiologică cu imagini în mișcare. (< fr. cinéradiographie)

CINE, pron. 1. (Interogativ; servește pentru a întreba despre o persoană necunoscută sau neamintită în cursul vorbirii) Cine-mi iese înainte ? Cine-mi luminează pragul ? (CERNA). ♦ Expr. Cine (mai) știe !?=nu știu, nu cunosc problema. Cine știe ce (sau cine, unde etc.) = (cu sens nehotărît) mai știi. . . ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mămuca (CREANGĂ). 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis. . . ♦ Expr. Are (sau n-are) cine sau este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care. . . 3. (Nehotărît) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea (JARNIK-BÎRSEANU). [Gen.-dat. cui] – Lat. *quene (= quem).

cineradiografie s. f. (sil. -di-o, fi-e), g.-d. art. cineradiografiei

CINE- „mișcare, animare, film; filmic”. ◊ gr. kineo, ein „a mișca” > fr. ciné- și kiné-, engl. kine-, germ. id. > rom. cine-. □ ~densigrafie (v. densi-, v. -grafie), s. f., metodă de investigație a inimii și a vaselor pulmonare; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) iubitoare de filme; ~filie (v. -filie₁), s. f., pasiune pentru filme; ~fluorografie (v. fluoro-, v. -grafie), s. f., radiocinematografie*; ~fob (v. -fob), s. m. și f., persoană care urăște filmele; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiografică, permițînd efectuarea de imagini în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., tub catodic utilizat pentru redarea imaginilor de televiziune; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă medicală de determinare a refracției oculare.