cinelimbă s. f. (cinem.) Limbaj special al cinematografiei ◊ „Studenții regizori de la Institutul de artă teatrală și cinematografică au dovedit, pentru moment, că știu să facă uz de cinelimbă; urmează să demonstreze că au de ce și ce să comunice prin intermediul acestei limbi, bine învățate.” Luc. 2 XII 67 p. 10. ◊ „Prima lecție de cinelimbaj [...] Eram un țânc pe care taică-său abia îl dusese la primul meci de fotbal, când – tot cu tata – am văzut ce înseamnă limbaj într-o sală de cinema. (E ceea ce azi critica evoluată numește foarte frumos – cinelimbă!)” R.lit. 20 II 75 p. 17 (din cine- + limbă; I. Mareș în SMFC V p. 69, I. Iordan în SCL 4/70 p. 393)