CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. (Livr.) 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CINEGÉTIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care ține de vânătoare; caracteristic vânătorii; vânătoresc. Artă ~că. /<fr. cinégétique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CINEGÉTIC, -Ă adj. (Liv.) De vânătoare, vânătoresc. [< fr. cynégétique, cf. gr. kynegetikos < kyon – câine, agein – a conduce].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CINEGÉTIC, -Ă I. adj. de vânătoare. II. s. f. știința și arta vânătorii. (< fr. cynégétique, it. cinegetico, gr. kynegetikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CINEGÉTIC adj. v. vânătoresc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cinegétic adj. m., pl. cinegétici; f. sg. cinegétică, pl. cinegétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cinegétic, -ă adj. (vgr. kynegetikós). Vînătoresc, de vînătoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink